Sărbătorit la 100 de ani de viață

Un gospodar din comuna Fundu Moldovei a sărbătorit ieri, în casa fiicei sale din Câmpulung Moldovenesc, împlinirea unui secol de viață. Pe tortul aniversar centenarul a fost înscris cu ciocolată. Urările de sănătate și viață lungă au venit de la oficiali locali și de la veterani de război, de la vecini și de la toți cei ce îl cunosc de decenii. A rămas infirm după război
Traian Ursescu s-a născut în satul Botuș din comuna Fundu Moldovei, ca al doilea din șapte frați. Primul război mondial i-a adus și prima mare suferință. În 1917, în timpul luptelor a fost rănit grav. Medicii au trebuit să îi amputeze palma mâinii stângi. Traian a fost apoi stâlp al gospodăriei și sprijin bătrânilor săi. I-a uimit din tinerețe pe cei din sat cu felul în care a reușit să depășească barierele infirmității. Fără mâna stângă, Traian Ursescu a fost totuși la fel de vrednic ca oricare gospodar de prin vecini la plug, la coasă, la spart lemne cu toporul și la orice altă muncă de pe acasă. Și nu s-a dat bătut până la 86 de ani, când a cosit pentru ultima oară, singur, un munte întreg, ca să aibă iarbă pentru vitele de acasă.
Oricine poate spune și azi despre bădița Traian că a fost mereu un om cinstit și drept. Dar nici asta nu l-a ajutat mereu. Gospodarul de frunte s-a trezit la un moment dat cercetat penal. Fusese acuzat pentru tăiere de lemn de sub bornele silvice, fără aprobare.
“În acei ani, fapta asta era prevăzută cu pedeapsa capitală. Până la urmă, în urma unei comisii de expertiză, dosarul lui a fost închis. S-a constatat că lemnul tăiat era din pădurea proprie și a fost donat pentru construirea Căminului Cultural din sat, care funcționează, de altfel, și azi. Delimitarea cu borne fusese făcută dublu și intenționat de un brigadier silvic din Vatra Dornei, care a recunoscut culpa”, povestește ginerele sărbătoritului, jurnalistul Aurelian Rotaru.
Trecut în categoria chiaburilor
Poveștile despre necazurile pe care a trebuit nenea Traian să le adune în viață nu se opresc aici. “După al doilea război a fost trecut în categoria chiaburilor și vreme de 12 ani a fost obligat să predea la stat acele cote obligatorii. Unele dintre produsele agricole care trebuiau predate nici măcar nu se cultivau la Botuș, nu permite clima așa ceva, nu s-au făcut niciodată, dar trebuia să le cumpere din alte zone, la prețuri mari, ca să le poată preda. Abia după lungi intervenții la organele de stat și după ce s-au făcut verificări și de către forurile centrale, socrul meu a fost în cele din urmă scos din categoria chiaburilor, pentru că s-a tras concluzia că a fost greșit încadrat acolo”, povestește Aurelian Rotaru.
Traian Ursescu a fost toată viața lui și un om foarte credincios. A fost consilier bisericesc și, alături de tatăl său, a donat lemn pentru construirea bisericii din Botuș. Mai apoi, pentru că la Colacu se interzisese construirea unei biserici, Traian Ursescu a ajuns cu memorii până la puternici ai vremii și, cu ajutorul lui Emil Bodnăraș, a primit aprobarea pentru terminarea lăcașului de cult ortodox, care există și azi. Apoi a ținut să ajute și la ctitorirea unor biserici din Câmpulung Moldovenesc.
Rămas acum singur, după ce mulți dintre cei dragi s-au prăpădit, Traian Ursescu trăiește în apartamentul fiicei sale Rodica, la Câmpulung, unde este îngrijit cu dragoste. Toată lumea are cuvinte frumoase despre el și nu au fost puțini cei care au vrut să îi facă urări la aniversare.
“Îi doresc din tot sufletul sărbătoritului să se bucure de sănătate și să fie în putere ani mulți. De la oameni ca el, care au răzbit un secol prin viață, avem cu toții ce să învățăm. Le datorăm respect, ajutor și admirație”, ne-a declarat primarul câmpulungean Gabriel Șerban.