Sărbătorilor creștine

Sărbătorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfîntă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinți. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea că noi, creștinii, încetăm ocupațiile obișnuite și mergem la biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. În calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare creștin îl are în casa sa, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roșu și sunt însemnate cu o cruce roșie înainte.
Sărbătorile sunt orînduite pentru ca să dăm odihnă trupului și totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7).
1. Ziua de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor
Duminica, sau Ziua Domnului (dies Dominica), închinată îndeosebi amintirii și slăvirii învierii Domnului588 (Mărturisirea Ortodoxă, partea III, răsp. la întreb. 60: „Noi creștinii însă în locul sâmbetei ținem ziua Duminicii, pentru această pricină: fiindcă în ziua de Duminică, odată cu învierea lui Iisus Hristos, Domnul nostru, s-a făcut înnoirea a toată lumea și slobozirea neamului omenesc din robia diavolului”).
2. De ce serbăm Duminica?
Serbam Duminica, pentru că:
a) E ziua cea dintâi a creațiunii;
b) E ziua în care a înviat Domnul („prima a sâmbetelor”, adică „ziua întâi a săptămânii”; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2);
c) E ziua în care S-a pogorît Sfîntul Duh peste Sfinții Apostoli (Fapte 2, 1 s. u.).
d) E ziua în care s-a oficiat încă de la început, în Biserica creștină, „frângerea pâinii”, adică Sfânta Liturghie.
Cu un cuvânt, Duminica e ziua de bucurie în care prăznuim zidirea omului de către Dumnezeu-Tatăl, răscumpărarea lui prin Dumnezeu-Fiul și sfințirea lui prin Dumnezeu-Sfântul Duh (Leon cel Mare, Epist. Decret. 81, cap. 1).
3. De câte feluri sunt sărbătorile din cursul anului bisericesc?
După însemnătatea lor, ele sunt de două feluri, și anume:
a) Sărbători domnești (praznice împărătești), închinate preamăririi lui Dumnezeu sau uneia din Persoanele Sfintei Treimi, îndeosebi a Fiului lui Dumnezeu, Hristos Mântuitorul.
b) Sărbători ale Sfinților mai aleși, între care cele dintâi sunt sărbătorile Maicii Domnului, cea dintâi dintre Sfinți.
289. Care sunt sărbătorile domnești (praznicele împărătești) din cursul anului?
Sărbătorile domnești din cursul anului sunt:
1. Paștele sau Sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai veche și mai mare sărbătoare creștină, „sărbătoarea sărbătorilor” și „praznicul praznicelor”.
2. Înălțarea la cer a Domnului, care cade totdeauna Joia – la patruzeci de zile după înviere.
3. Rusaliile – numită în popor și Duminica Mare – sau Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după înviere, sau la zece zile după înălțare.
4. Schimbarea la față a Domnului, 6 august.
5. Crăciunul sau Nașterea Domnului, la 25 decembrie.
6. Tăierea împrejur a Domnului, la 8 zile după Naștere, la 1 ianuarie (Luca 2, 21).
7. Boboteaza sau Botezul Domnului (Epifania sau Teofania – Arătarea Domnului), la 6 ianuarie.
8. Întâmpinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile după Naștere, adică la 2 februarie (Luca 2, 22 s.u.).
9. Floriile, cu o săptămână înainte de Paști, ziua intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (Matei 21, 1-10 și Ioan 12, 12-18).
În această zi se aduc la biserică, se binecuvintează și se împart stâlpări sau ramuri verzi de salcie, în amintirea ramurilor de finic cu care mulțimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Lui în Ierusalim; ele sunt totodată simbolul (semnul) biruinței împotriva morții câștigată de Domnul.
10. Tot intre praznicele împărătești se numără, de obicei, și Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.
Primele trei sărbători și a noua sunt sărbători mișcătoare, sau schimbătoare, adică data lor depinde de data Paștelui, care se schimbă în fiecare an; celelalte sunt sărbători cu dată fixă, adică ele cad în fiecare an în aceeași zi a lunii, dar nu în aceeași zi din săptămînă.
4. Care sunt praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile mai însemnate închinate Sfintei Fecioare?
Acestea sunt patru, și anume:
1. Nașterea Maicii Domnului, sau Sfânta-Maria mică, la 8 septembrie.
2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Vovidenia sau Ovedenia, la 21 noiembrie.
3. Buna-Vestire sau Blagovestenia, la 25 martie.
4. Adormirea Maicii Domnului, sau Sfânta-Maria mare, la 15 august. Aceste sărbători sunt zugrăvite de obicei pe tâmplă sau catapeteasma bisericii, în rîndul sărbătorilor domnești, fiind deci socotite ca praznice împărătești, deoarece Sfînta Fecioară e împărăteasa Cerului, fiind cea mai aleasă dintre sfinți.
5. Care sunt sărbătorile sfinților mari aleși din cursul anului?
Sunt următoarele:
1. St. Marele Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, la 26 octombrie.
2. Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, la 8 noiembrie.
3. Sf. Marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, la 6 decembrie.
4. Sf. Arhidiacon și întâiul mucenic, Ștefan, la 27 decembrie.
5. Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei-Capadociei, la 1 ianuarie.
6. Sf. Ioan Botezătorul, Proorocul și înainte Mergătorul Domnului, la 7 ianuarie.
7. Sf. Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, la 23 aprilie.
8. Sf. Împărați Constantin și maica sa, Elena, la 21 mai.
9. Sf. Apostoli Petru și Pavel (Sânpetru), la 29 iunie.
10. Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la 20 iulie.
În unele calendare de perete mai noi, atât Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cît și Tăierea capului Sf. Ioan sunt însemnate cu cruce neagră, deci ca sărbători bisericești fără tinere. La Sfinți, se serbează, de obicei, ziua morții lor, care e socotită ziua nașterii lor spre cele veșnice.
6. Cum trebuie să ținem sărbătorile?
În primul rând dând răgaz trupului și mintii să se odihnească și să se reculeagă din vălmășagul treburilor și grijilor lumești. Al doilea, prin mergerea la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne, cu grijă pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ș.a.), sau cu îndeletniciri pioase și ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învățătura creștină și de sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărți cu cuprins folositor 597 (Mărturisirea de credință…, partea III, Răspuns la întreb. VII, trad. cit., p. 144.). (www.crestin_ortodox.ro)