În unele regiuni ale țării (Moldova, Muntenia, dar mai ales în Transilvania), în tradiția locală există unele „sărbători” care nu se regăsesc în calendarul creștin ortodox, nici în vreo carte bisericească sau sinaxar. Aceste „sărbători” sunt destul de vechi, fiind respectate cu strășnicie, mai ales în mediul rural. Așa se face că auzim de Joia necurată sau Joia rea (Joia de după Paști din săptămâna luminată), care împreună cu prima joi de după Rusalii formează Joile verzi. În credința populară din Transilvania, femeile cred că, dacă muncesc de aceste sărbători, le va merge rău.
Aproape fiecare zi a săptămânii luminate (cea după Paști), în vechime, era cinstită: marțea pentru boala cea rea, miercurea pentru tunete și trăsnete, joia pentru grindină, vinerea pentru rodirea pământului.
Tot așa întâlnim „sărbători” ca „pietrile Sânpetrului” (ziua următoare Soborului Sfinților Apostoli – 30 iunie), crezându-se că în locurile în care se lucrează în această zi va veni ploaie cu piatră, ca „foca” (în ziua de 22 septembrie de ziua Sfântului Mucenic Foca), spunându-se că de se va lucra în acea zi va fi „rău de foc” etc.
Aceste zile sunt considerate sărbători și ținute ca atare de femeile mai în vârstă, de bătrânele satelor, în cele mai multe cazuri femei ce nu vin pe la biserică. Ba, mai mult, aceste „sărbători” sunt promovate și de persoane care merg regulat la biserică și care cunosc cât de cât rânduielile bisericești.
Aceste „sărbători” nu țin nicidecum de tradiția ortodoxă, ele născându-se doar din superstiții populare ce nu au nimic în comun cu tradiția bisericească. Persoanele care promovează aceste zile ca sărbători susțin că atunci nu trebuie să se săvârșească nici un fel de activitate, deoarece mânia divină se abate asupra aceluia ce nu le cinstește. Astfel se spune că celui ce lucrează în zilele de joi după Paști și marți după Rusalii îi vor fi luate de Rusalii păsările și animalele.
În tradiția populară, Rusaliile sunt niște ființe malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh începând cu ziua de miercuri, a 25-a zi după Paști, și provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc și îi înnebunesc pe toți cei care nu le respectă zilele. Această stare de teamă nu ar trebui să existe. Oare nu ne este frică de puterea divină când încălcăm praznicele împărătești și nu le cinstim așa cum se cuvine prin participarea la cultul divin și prin repaus de la orice lucrare?
Biserica Ortodoxă a condamnat superstițiile și obiceiurile păgânești prin canonul 62 de la Sinodul din Trulan (692), iar Sfântul Apostol Pavel spune că omul credincios nu poate fi și superstițios: „ce învoire este între Hristos și Veliar, sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” (II Corinteni 6, 15). Așadar, ținerea acestor „sărbători” nu numai că este străină tradiției creștine ortodoxe, dar este foarte dăunătoare și în urcușul spre mântuire al credinciosului. (Vasile TOMA)
