În 18 august 2010 va fi ziua atestării târgului Sucevei, la fel de condamnabil ignorată ca întotdeauna.
Premeditasem ca, măcar în acest an, pentru prima dată în istoria românilor, să-l cinstim pe ctitorul cetăților Suceava și Șcheia, al Curții Domnești și al bisericii Mirăuți din Suceava, Petru Mușat Voievod, cel atât de des dosit printre gunoaiele din dosul inesteticelor fânare cu produse artizanale, prin depunerea unei coroane de flori și prin aprinderea unor lumânări. Câțiva muzicieni doreau să cânte, tot atunci și tot acolo, în preajma aurei spiritului ctitorului Sucevei, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, la vioară, și „Ave Maria”, la nai.
În acest an, Fălticenii ar fi avut o dublă aniversare, 520 de ani de la atestarea documentară ca localitate și 230 ani de istorie urbană, dar nu mai au nici una, pentru că primarul pleacă în vacanță. Prin urmare, dacă tot s-a dat cu bocancul în aniversarea din martie, de ce să se mai aprindă o lumânare în 18 august, când e dreptul orașului de a se sărbători pe sine? Premeditasem să lansăm, în acea zi, spre seară, la Fălticeni, „Lumini fălticenene”, singura capodoperă de după Simion Florea Marian încoace, scrisă de martirul spiritualității românești Eugen Dimitriu. Numai că Fălticenii anului 2010 nu merită „Lumini fălticenene”, așa că renunț și la omagierea lui Petru Mușat, și la cinstirea istoriei urbane a Fălticenilor.
Încerc, din răsputeri, să mă abțin de la comentarii și iată că și reușesc.
