Sărbătoarea Sfintelor Paști în diferite Biserici

1. Slujba Sfintelor Paști în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin
Sărbătoarea Învierii Domnului e cea mai îmbucurătoare și cea mai solemnă dintre toate sărbătorile creștine din timpul anului bisericesc, și acestui caracter specific al ei îi corespunde caracterul special al slujbelor bisericești care se oficiază la această sărbătoare. Toate slujbele din timpul cât durează această sărbătoare, utrenie, vecernie, pavecernița, miezonoptica, ceasurile, precum și sfânta liturghie, se fac după un tipic special. Sărbătoarea Paștilor implică un complex întreg de slujbe ce se desfășoară pe o lungă perioadă a anului bisericesc, căci în funcție de această serbare sunt legate mai multe alte praznice. Astfel, Paștile sunt precedate de un timp îndelungat de post, timp stabilit pentru pregătirea credincioșilor pentru marele praznic al învierii. Slujbele din Postul Mare ce se săvârșesc în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin sunt de un bogat conținut teologic, dar acestea nu intră în limitele studiului nostru, de aceea, ne oprim, în special, asupra slujbei învierii.
În Biserica Ortodoxă Română, slujba învierii se desfășoară după următorul tipic: începutul se face sâmbăta, la orele 23:45, când stingându-se toate luminile, preotul iese prin sfintele uși cu o lumânare aprinsă de ia candela de la Sfânta Cruce și spune de trei ori „Veniți de primiți lumină”. La acest îndemn, toți credincioșii iau lumina de la preot și ies afară în fața bisericii, unde este așezată o masă pe care stau: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și două sfeșnice cu lumânări aprinse. (Deci timpul pentru înviere este fixat acum în a doua parte a nopții; odinioară slujba începea mai devreme și ținea tot cursul nopții.
Slujba începe afară cu citirea evangheliei învierii (Matei XXVIII, 1-16). După aceasta preotul dă binecuvântarea pentru începutul utreniei „Slava Sfintei și celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, și toți cântă împreună cu preotul: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” (de trei ori). Preotul rostește apoi stihurile Paștilor, cădind în jurul mesei, apoi rostește ectenia mare, după care tot poporul intră în biserică. Aici se continuă cu slujba utreniei și cu liturghia. Toată slujba exprimă bucuria și înălțarea sufletească pe care le produce praznicul învierii în sufletele credincioșilor.
Acest tipic pentru slujba Învierii Domnului este urmat în general de practica tuturor Bisericilor Ortodoxe Răsăritene, deși în unele practici intervin mici obiceiuri locale. Astfel, în Biserica Ortodoxă Greacă preotul cheamă pe credincioși să-și aprindă lumânările, prin formula: „Veniți de luați lumină din lumina cea neînserată” ; finalul subliniat aici nu este cunoscut în Biserica Ortodoxă Română. La începutul slujbei (afară din biserică) se citește Evanghelia de la Marcu XVI, 1-2, în loc de cea de la Matei XXVIII, 1-6, care se citește în Biserica Ortodoxă Română.
În ciuda unor mici deosebiri locale inerente, slujba învierii săvârșită de Bisericile ortodoxe răsăritene este în esența ei aceeași. În liniile ei generale, slujba învierii practicată în Biserica Ortodoxă de rit bizantin este identică cu slujba învierii săvârșită în Biserica veche, Biserica Ortodoxă de rit bizantin fiind și pe această linie păstrătoarea tradiției lăsate de Apostoli în Biserica primară.
2. Slujba Sfintelor Paști în Bisericile Ortodoxe Orientale
În slujba Bisericilor Ortodoxe Orientale (necalcedoniene) serbarea Sfintelor Paști se bucură de aceeași cinste ca și în Bisericile Ortodoxe Răsăritene, slujbele legate de această serbare fiind foarte dezvoltate din punct de vedere liturgic. Din această familie de Biserici în prima grupă observăm ritul Bisericii Ortodoxe din India, și al Bisericii Ortodoxe Siriene din Antiohia, care au același tipic pentru slujba învierii.
În aceste Biserici, slujba învierii începe cu vecernia de sâmbătă seară, vecernie care se face după rânduiala învierii. Slujba învierii, însă, începe la ora 1 noaptea, cu rugăciunea miezonopticii. Înainte de Aleluia, preoții și diaconii se îmbracă cu toate veșmintele, după treptele lor, și intrând în altar se scoate crucea din mormânt, care este sub altar.
Această cruce a fost înmormântată simbolic în vinerea Paștilor fiind mai întâi spălată cu apă, în care se toarnă puțin oțet, apoi înfășurată cu vată și tămâie, peste care se aplică o pânză albă. Sâmbătă noaptea crucea este desfășurată de acestea și se înfășoară într-o pânză roșie, după proorocia din Isaia (LXIII). În acest timp, se citesc unele rugăciuni speciale în taină.
Apoi, preotul, cu crucea în mână, însoțit de diaconi cu lumânări aprinse și cu cădelnițe, cu fața spre credincioși, zice: „Fraților vă spun o veste nouă: Hristos a înviat din morți și a doborât pe dușmanii Săi la spatele Lui”. La aceasta credincioșii răspund : „Noi credem că adevărat a înviat” (Aceasta de 3 ori, ca în Biserica Ortodoxă de rit bizantin). În acest timp se sună clopotele.
După aceasta se continuă rugăciunile de unde au fost întrerupte și se săvârșește slujba ceasurilor. Apoi preotul face proscomidia, după care urmează slujba „adorării Sfintei Cruci”. Rugăciunile și cântările folosite la această slujbă aduc aminte de mântuirea noastră în făgăduința învierii pe care Hristos ne-a dat-o prin moartea Lui pe cruce. La mijlocul acestei slujbe se face o procesiune, la care participă toți credincioșii, în jurul bisericii, cu cruce, Evanghelie, steaguri și lumânări aprinse. În timpul procesiunii se cântă „O, Marie, eu sunt grădinar…” etc, cântare alcătuită pe baza textului din Ioan XX, 15-18.
După procesiune se intră în biserică, unde se fac lecturi din Vechiul și Noul Testament. Apoi preotul citește Sfânta Evanghelie de la Ioan (cap. XIII, XIV și XV), din care sunt alese versetele în care se vorbește despre iubire. Urmează niște rugăciuni, în care se vorbește din nou despre mântuirea adusă de Hristos prin cruce, timp în care se (face cu crucea de câte trei ori câte un semn mare al crucii în cele patru puncte cardinale. Această ridicare a crucii se numește propriu-zis „adorarea crucii” și în timpul ei se tămâiază.
După aceasta, credincioșii sărută sfânta cruce, după ce au sărutat-o toți clericii, și își dau sărutarea păcii, unul altuia. Apoi începe Sfânta Liturghie a Învierii, care se termină în jurul orelor 5 dimineața. Crucea folosită pentru slujba învierii este ținută în altar până la înălțare, pentru a putea fi văzută de credincioși, ea constituind simbolul lui Hristos, care a înviat din morți (Ea îndeplinește deci funcția simbolică a epitafului din bisericile de rit bizantin).
– Biserica Ortodoxă Etiopiană
Biserica Ortodoxă Etiopiană, care face parte din același grup de Biserici necalcedoniene, are de asemenea un ritual dezvoltat în ceea ce privește sărbătoarea învierii Domnului. Slujba începe aici sâmbăta la ora 6, prin citirea din scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, în care se vorbește despre viață, patimile, moartea și învierea lui Hristos, după care se face rugăciunea de seară și o rugăciune către Sfânta Fecioară Maria. Până acum slujba este susținută numai de către Dabtaras, care ar echivala cu cântăreții de la strana din Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, dar care în Biserica Etiopiană au un rost special.
După aceea, diaconul cânta psalmul LXXVII, 71, iar credincioșii repetă după el, cântare care se execută de trei ori. Preotul citește Evanghelia de la Matei, Marcu și Luca, după care cu o cruce (în mână zice către credincioși: „Hristos a înviat din morți”, la care aceștia răspund: „Cu marea putere dumnezeiască”. Se continuă alternativ acest dialog între preot și credincioși.
Preotul: „A legat pe Satan”. Credincioșii : „A liberat pe Adam”. Preotul : „Pace”. Credincioșii: „De astăzi înainte”. Preotul : „S-a făcut bucurie și pace”. După aceea preotul merge la (fiecare credincios în parte, repetând aceleași formule de mai sus, credincioșii sărutând crucea pe care o are preotul în mână. Dabtaras cântă apoi unele imne care descriu învierea Mântuitorului și care se încheie prin cântarea „Aliluia!”
La sfârșit, toți credincioșii spun unul după altul: „Astăzi s-a făcut bucurie, pentru ca Hristos a înviat”. Pe la ora 1, începe Sfânta Liturghie, la care se citește Evanghelia de la Ioan, ca și în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin.
Tot în această grupă mai amintim Biserica Ortodoxă Armeană, care ca și celelalte Biserici Ortodoxe necalcedoniene, are în practica sa o slujbă foarte dezvoltată pentru serbarea Învierii Domnului. Și în această Biserică, slujba învierii durează până la ora zece noaptea de sâmbătă spre duminică. După tipicul Bisericii armene, slujba începe în seara sâmbetei Patimilor, cu ceasurile 3, 6 și 9, după care urmează citiri din Vechiul Testament (Facere, Regi, Ieșire și Daniil), la încheierea cărora corul cântă „Slăvim și mărim pe El în veci”.
Pe la ora 8 seara începe sfânta liturghie, după care se face procesiunea în timpul căreia se cântă „Astăzi a înviat din morți”, pe glasul I. La sfârșit toți credincioșii, începând de la preot, își spun unii altora „Hristos a înviat!”
Slujba învierii Domnului, așa cum se săvârșește în Bisericile Ortodoxe Orientale necalcedoniene, prezintă o oarecare unitate, dar deosebirea dintre practica acestor Biserici și cea a Bisericii Ortodoxe de rit bizantin este evidentă.
(Părintele Aruppala Gheevarghis)