Sărbătoarea Sfântului Iov de la Poceaev

Scriu aceste rânduri întrucât la 28 octombrie în fiecare an îl sărbătorim pe Sfântul Iov de la Poceaev, care alături de Sfântul Amfilohie și Sfântul Ioan Maximovici și ale căror părticele din Sfintele lor moaște se află în Bisericile noastre, sunt ocrotitorii Parohiei Ulma.
Bineînțeles că ocrotitori ai Parohiei noastre sunt în primul rând Sfântul Mare Mucenic Ioan Cel Nou de la Suceava, ale căror Sfinte Moaște le avem în fiecare Biserică din Arhiepiscopia noastră, în Sfântul Antimis, fără de care nu putem săvârși Sfânta Liturghie. Sfântul Leontie de la Rădăuți, Sfântul Voievod Ștefan Cel Mare, Sfântul Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfânta Parasceva de la Iași, Sfântul Dimitrie cel Nou-cei mai aproape de noi – dar și mulți alți sfinți știuți și neștiuți din întreaga lume și toți sfinții ai Bisericii noastre Ortodoxe, ne sunt ocrotitori pentru fiecare dintre noi.
Există o cântare frumoasă în slujbele Bisericii noastre: ”Doamne,de n-am avea pe Sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-se spre noi,cum am îndrăzni Mântuitorule a te lăuda pe Tine, pe care bine-Te-cuvintează neîncetat îngerii și odorul inimii lor, iartă sufletele noastre”.
Deci sfinții sunt” casnicii lui Dumnezeu”, împreună – rugători cu noi către Dumnezeu și sunt modele de urmat, pentru a ajunge, asemenea lor, la desăvârșire. Omul a fost creat, conform Sfintei Scripturi, după chipul lui Dumnezeu și trebuie să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu. Sfintele moaște ale sfinților sunt „templu al Duhului Sfânt” și cei credincioși sunt conștienți de lucrarea nevăzută, dar simțită în sufletele lor, prin puterea credinței și a rugăciunii. Scopul cinstirii sfinților este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicând: ”Lăudați pe Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmi 150.1). Așadar noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu, căci „sfinții vor judeca lumea” (I Corinteni 6.2).
Despre viața Sfântului Iov
Unul dintre sfinții preaslăviți de Dumnezeu este Sfântul Iov de la Poceaev (1551-1651), care alături de Sfântul Amfilohie (1897-1971) a viețuit într-una dintre cele mai mari Lavre ale Ucrainei de astăzi, cea a Maicii Domnului de la Poceaev. Aici se află sfintele lor moaște, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – ”Ce face să răsară soarele” și urma Maicii Domnului din care izvorăște apă sfințită.
Sfântul Iov, egumenul de la Poceaev s-a născut în jurul anului 1551 în părțile Pocuției, în Galiția, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Față – Ugornițki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.
A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare, citirea cărților sfinte și mai mult de atât, în deplină smerenie. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoției. În jurul anului 1580, la cererea Cneazului Constantin de Ostrog, Sfântul Iov a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Cruce din apropierea orașului Dubne și la 37 km de orașul Kremeneț.
Cu siguranță Sfântul Iov a avut legătură și cu Sfântul Ierarh Petru Movilă, acesta fiind „Mitropolit al Kievului, Haliciului și a toată Rusia”, un mare cărturar ce a ce a revoluționat viața Bisericii Ortodoxe din acea vreme. Mitropolitul Petru Movilă s-a născut în Suceava în anul 1596 și a trecut în Împărăția lui Dumnezeu în 1647. Este fiul voievodului Simion Movilă al Țării Românești (1600-1602) care a fost și domnitorul Moldovei între anii 1606-1607. Unchiul său era domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă, ce a domnit între anii 1595-1606 și un frate de-al său era, în vremea aceea, Gheorghe Movilă, Mitropolitul Moldovei. În orașul Kremeneț mitropolitul Petru Movilă a ctitorit aici o frumoasa catedrală și un așezământ deosebit care se poate vedea și astăzi. De aceea, fiind atât de apropiați ca distanță, presupunem că acești doi sfinți –Sfântul Cuvios Iov și Sfântul Ierarh Petru Movilă – s-au întâlnit atât pe pământ și de asemeni în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Iov vreme de peste douăzeci de ani a păstorit mănăstirea, în perioada în care ortodoxia se confrunta cu persecuții din partea catolicilor și a greco-catolicilor. Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieții de obște din mănăstirea pe care o conducea, precum și de tipărirea cărților sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munții Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev. Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaev și s-a așezat într-o peșteră, nu departe de vechea Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului, vestită pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (prăznuită vineri în Săptămâna Luminată, pe 23 iulie și pe 8 septembrie). Pustnicul sfânt a fost îndrăgit imediat de monahii din mănăstire și astfel, monahul Iov a fost ales egumenul lor. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viața duhovnicească, fiind un egumen bun și blând cu frații.
Sfântul Iov a fost un înflăcărat apărător al credinței ortodoxe împotriva persecuțiilor catolicilor. În urma „Unirii de la Brest” din anul 1596, creștinilor ortodocși le-au fost încălcate drepturile, fiind prigoniți, încercându-se prin forță convertirea lor la catolicism. Mulți ierarhi ortodocși au devenit apostați, dar Sfântul Iov și alti apărători ai ortodoxiei au copiat și distribuit cărți ortodoxe pentru întărirea creștinilor. Cneazul de Ostrog a fost cel responsabil cu tipărirea primei ediții a Bibliei ortodoxe (1581).
Sfântul Iov a participat la Sinodul de la Kiev, în 1628, având un rol activ în apărarea ortodoxiei și a poporului rus împotriva uniaților.
Uneori, sfântul stătea complet retras în peșteră timp de trei zile sau chiar o săptămână întreagă. Rugăciunea lui Iisus a curs neîncetat în inima sa blândă. Conform mărturiei lui Dositei, ucenicul și biograful vieții cuviosului, Sfântul Iov era luminat de o lumină cerească în timp ce se ruga. Pe 28 octombrie 1651, cu credința învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-și adormirea cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ și a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani.
Descoperirea moaștelor Sfântului Iov a avut loc pe 28 august 1659. A doua descoperirea a moaștelor s-a întâmplat pe 28 august 1833.
PEȘTERA SFÂNTULUI IOV
Sfântul Iov de la Poceaev a trăit 100 de ani, dintre care, în peștera sa, în pământ, el a petrecut 40 de ani. Se spune că Sfântul se ruga acolo împreună cu îngerii și uneori din peștera sa ieșea o lumină intensă. Cu o săptămână înainte și-a cunoscut ziua trecerii la cele veșnice.
Trupul Sfântului Iov a stat in pământ aproape 8 ani , fără a avea semne de descompunere. Chiar imediat după moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul său, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boală doar atingând hainele Sfântului Iov. Moaștele Sfântului Iov, aflate alături de racla de marmură a Sfântului Amfilohie, sunt depuse intr-o raclă de argint, dăruită mănăstirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperământul a fost confecționat in Italia din marmură albă. În semn de recunoaștere pentru binefacerile Sfântului Iov, creștinii au adus aici mai multe candele.
În partea dreaptă, lângă moaștele acestuia, se vede intrarea în mica Peșteră a Sfântului Iov. Intrarea în peșteră este foarte strâmtă, fiind nevoie de mult curaj și dibăcie pentru a putea intra în aceasta. Credincioșii intră aici cu mâinile întinse înainte printr-un coridor de formă cilindrică de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, după care, brusc, se coboară in panta abruptă aproape doi metri.
Intrarea se află situată pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua peșterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaște ale Sfântului Iov. Deși intrarea este atât de îngustă,oamenii pot intra în peșteră datorită credinței lor.
Cu toate că spațiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un părinte povestește cum, în vremea războiului, în tainica peșteră a Sfântului Iov au încăput nu mai puțin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugăciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!
Peștera e mică, nu încap în ea mai mult de 5 oameni. În peșteră se află o icoană și o candelă. Mulți credincioși încearcă să intre în peșteră. Mulți nu au curaj sau nu reușesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic și psihic foarte dificil și de a fi trăit câteva momente unice de înălțare spirituală în locul în care s-a nevoit și s-a rugat un sfânt. Aici se nevoia Sfântul Iov, în neîncetat post și rugăciune. Ieșirea se face în mod ciudat, în sens invers, cu mâinile înainte și, când ajungi la lumină, constați că ai trecut dintr-o lume în alta, exact ca la naștere (duhovnicească de astă dată).
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IOV DE LA POCEAEV
O, Preacuvioase Părinte Iov, al vieții călugărești înțelepte învățător, blândețea și înfrânarea, curăția și neprihănirea, iubirea de frați și de săraci, răbdarea și privegherea, din fragedă copilărie și până la adânci bătrânețe le-ai practicat, luptător zelos și neînvins al credinței ortodoxe, luminătorul părților noastre și neînvins apărător al mănăstirii Poceavului. Caută cu ochi îndurători spre noi nevrednicii fiii tăi și spre toată lumea această iubitoare de Dumnezeu, strânsă în fața sfintelor tale moaște și cu osârdie închinându-li-se și, mijlocind cere de la Atotputernicul Dumnezeu toate ce ne sunt de folos pentru viață și cucernicie; pe bolnavi îi vindecă, pe cei slabi de înger îi încurajează, pe cei scârbiți îi mângâie, pe cei asupriți îi apără, pe cei neputincioși îi întărește, pe cei zdrobiți îi ridică, tuturor toate, prin harul lui Dumnezeu dat ție, dăruiește-ne după nevoia și trebuința fiecăruia, spre mântuirea sufletului și sănătatea trupului.
Înalță rugăciuni pentru multpătimitul nostru popor ca să se instaleze din nou pacea și liniștea, evlavia și bunăstarea; judecătorilor dreptate și milă, conducătorilor înțelepciune și pricepere, să se întărească în oamenii cei buni credincioșia, în cei răi frică și cutremur, să înceteze a face răul și să facă binele. Ca aici pe pământ, împărăția lui Dumnezeu – Biserica, să crească și să se înmulțească și să se proslăvească în ea Dumnezeul cel minunat întru sfinții Săi; căci Lui i se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum si pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preot paroh Costel Lucian CHIMIUC, Parohia Ulma – Suceava