Până la Crăciun, când vă voi întreba dacă primiți cu colindul, și până la Anul Nou, când vă voi întreba dacă primiți cu uratul, mai este. Pentru că vreau ca cele două sărbători să mă prindă în formă, am început să mă antrenez încă de pe-acum și vă întreb: primiți cu citatul? Da? Mulțumesc.
Unu, doi, trei și: „Dorința de comunicare și de exprimare de sine latentă în fiecare din noi capătă, în contextul artei spectacolului de teatru, dimensiunea unui fenomen a cărui complexitate răspunde așteptărilor iubitorilor de artă, legați peste timp de firele nevăzute ale valorilor perene. Remarcabil este, în acest sens, meritul inițiatorilor festivalului de a pune în valoare tocmai disponibilitatea spectatorilor, aflați în așteptarea unei vieți culturale autentice, pentru receptarea spectacolului de teatru, indiferent de vârsta și de formația fiecăruia. (…) Dincolo de neajunsurile inerente oricărui început la o competiție de asemenea proporții și cu asemenea miză – stângăcia interpretării unor roluri nepotrivite pentru vârsta concurenților, opțiunea pentru texte literare ușor desuete, inabilitatea de ordin scenaristic a unor dascăli, diletantismul evident al altora, ca și spațiul impropriu pentru reprezentarea scenică (Sala de expoziție Pictor Aurel Băeșu) etc., – trebuie evidențiată competența organizatorilor, calitatea publicului și implicarea Primăriei, pe lângă partenerul principal (Inspectoratul Școlar al Județului Suceava) și sponsorii festivalului. (…) Finalitatea, pe termen lung, a demersului pe care și-l propun inițiatorii festivalului constă în cultivarea publicului, prin intermediul spectacolului de teatru, și formarea la tineri a propriilor criterii de apreciere, elaborate conștient și fundamentate din punct de vedere axiologic, prin nevoia de stabilitate, de oriunde, de moralitate, de frumos, de bine etc.”.
Ufff. A fost greu, dar cred că a meritat. Ce sărbătoare a fost de v-am rugat să mă primiți cu citatul? Păi, a fost, la Fălticeni, Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic”. Și a mai fost și sărbătoarea limbii. A limbii de lemn. O sărbătoare care a fost marcată cu mult succes de profesoara Eleonora Bulboacă, inspector de Română la Inspectoratul Școlar Suceava!!! Doamna Bulboacă este autoarea frazelor de lemn citate în acest articol. Frazele au apărut în „revista de spiritualitate și cultură fălticeneană” „Excelsior”, cu ocazia festivalului înainte amintit. Mă bucur că am făcut Româna cu doamnele Bortă, Horga și Chideșa. Dar nu toți foștii și actualii elevi au avut și au norocul meu.
