Ia, acest articol sacru de îmbrăcăminte, a devenit un adevărat simbol al identității spațiului românesc. O purtăm, afirma cineva, pentru a ne identifica cu etalonul frumuseții, bunătății și fericirii populare. Însemnele magice de pe fiecare cămașă, durate cu măiestrie prin împunsătura acului, înseamnă expresia unei adevărate opere de artă. Datorită frumuseții ei, rod al iscusinței a numeroase generații de femei, ia a fost și rămâne o bogată sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată „La blouse romaine”, urmat de Jean Paul Gaultier, Kenzo, Tom Ford, Corina Vlădescu și mulți alții. Nu e de mirare că, în ziua de azi, dacă străbați străzile unor mari metropole ale lumii, ai să întâlnești tot mai multe femei îmbrăcate în tradiționala noastră ie. Mai mult ca atât, în numeroase state occidentale, tot mai mulți români stabiliți acolo au început să sărbătorească ia ca pe un obiect sacru, de care nu se pot despărți.
În Germania, de pildă, unde trăiesc și muncesc mii de români, sâmbătă seară, în localitate Rengsdorf, situată pe minunata vale a Rinului, la 30 de km distanță de Koblenz, a fost organizată prima ediție a unui adevărat festival închinat iei. Patru familii de români inimoși, care poartă în suflet simbolurile plaiului natal, s-au ocupat de organizarea evenimentului: Doina și Cristian Gheran, Valentina și Cornel Alupei, Ileana Zamfir și Gheorghe Marin și, nu în ultimul rând, Cristina și Daniel Skalicky. La chemarea lor au răspuns prezent, ținând să participe la eveniment, peste 50 de persoane. Nu voi prezenta CV-ul fiecăruia în parte, dar nici nu pot să nu menționez că Valentina și Cornel, chimiști de renume, cu doctorate în această materie, provin din comuna Lunca, județul Botoșani, și lucrează, cu frumoase rezultate, în laboratoare de cercetare din Germania. Cristina Skalicky (fostă Sfichi) este suceveancă. A absolvit Universitatea „Ștefan cel Mare”, promoția 1997, iar acum este, cu acte în regulă, profesoară de germană și traducător pentru limba română în orașul Koblenz, unde s-a stabilit cu familia.
Sărbătoarea iei s-a desfășurat într-un cadru natural minunat. Mai concret, la o cabană silvică, dotată cu toate cele necesare pentru organizarea unei petreceri cum numai pe la noi se mai poate vedea așa ceva. Frumusețea întregii manifestări a fost dată, în mod deosebit, de straiul strămoșesc, pe care au ținut să-l îmbrace circa 90 la sută din cei prezenți. Rar poți întâlni o asemenea mobilizare chiar și în Bucovina noastră, unde ia, bundița, brâul sau ițarii sunt la ei acasă. Soții Alupei au ținut chiar să-și confecționeze singuri opinci, pentru a se înscrie perfect în autenticitatea portului popular românesc. A fost ceva deosebit, totul desfășurându-se după un program bine stabilit. Tradiția românească s-a observat la tot pasul.
Deschiderea sărbătorii s-a făcut printr-un cuvânt scurt de bun venit și o invitație, așteptată de altfel de mulțime, la un pahar de țuică și… o îmbucătură din aperitivele gustoase (de aspect nu mai vorbim), care îți lăsau gura apă: slănină afumată, cu ceapă și măsline, șunculiță, diferite sortimente de cârnați, salată orientală, salată de vinete și de icre, ciuperci, brânzeturi, mezeluri și multe, multe altele, toate fiind pregătite de nemțoaicele noastre românce, care au demonstrat că sunt bune gospodine și au învățat lucruri bune de la mamele și bunicile lor. După ce spiritele s-au încălzit, iar musafirii au căpătat un plus de… bujori în obrăjori, a urmat un concurs de cusut pe etamină, de împletit cu andrelele și de croșetat, la care medicul Ciprian Andronache, îmbrăcat într-un superb costum popular românesc, s-a descurcat de minune.
Întrecerea n-a ținut mult, pentru că economista Ileana Zamfir i-a supus pe participanți la un test de cunoaștere a unor cuvinte vechi, arhaisme, folosite în vorbirea curentă de bunicii și străbunicii noștri. Muzica populară și ușoară românească, dar mai ales hora și învârtita din Bucovina, la care a participat mai toată suflarea cabanei, au creat poftă de mâncare. Așa că sarmalele cu smântână și fasolea cu ciolan afumat, pregătită cu pricepere de inginerul Dan Negru, doctor în arta pielăriei, au căzut, vorba ardeleanului, de minune. La vinul sec, roșu sau alb și berea din abundență (și ce bere bună au nemții ăștia!) au fost bine venite turtele umplute cu brânză telemea și coapte pe un grătar imens de pe terasa cabanei. Cozonacul făcut la Suceava de o cunoscută firmă sau cornulețele cu magiun frumos învârtite de o gospodină din comuna Zamostea au fost și ele la mare căutare.
O seară minunată, în care niște români adevărați, cu suflet mare, mulți dintre ei cu studii înalte, nu s-au ferit să îmbrace, cu cinste și mândrie, portul popular, păstrat cu sfințenie de la moșii și strămoșii lor. În inima Germaniei, m-am simțit ca acasă, în Bucovina. Și asta pentru că am fost înconjurat de oameni minunați, care nu au uitat nici un moment de unde au plecat.
Mircea SFICHI
Koblenz, Germania
