Saramură de lufar

Vânt subțire în zori, valuri mai năprasnic înaintând spre țărm… simți cum marea și ea se pregătește să iasă din primăvară, înaintând vitejește spre vară. Cine știe cu adevărat care e cursul vremii va înțelege că e timpul lufarului. Nea Vili, bătrânul pescar de la malul mării, căruia-i datorez și rețeta de ciorbă de rapane, îmi spune că nu-nțelege obstinația bucătarilor (de la terasele unde se-nghesuie turiștii) de a pregăti saramură de crap, când apele Pontului oferă ingrediente (cel puțin) mai interesante. Cum ar fi – ei, da, ați ghicit – chefalul și fratele lui, lufarul. Lufarul are carnea dulce și, pe lângă aromele inconfundabile ale mării, mai are un avantaj: are foarte puține oase.
Cum se prepară saramura aceasta?
Peștele se curăță de solzi și de măruntaie și se porționează; asta se poate face fie pe lung, desfăcând peștele în fileuri, fie tăindu-l pe lat, în felii ori cotlete. Lufarul are oase puține, deci nu va pune probleme invitaților la masă.
Citește continuarea rețetei pe Antena satelor