Când vine vorba de Cupa României, rareori putem să întâlnim surprize de proporții, de felul celor care se produc, an de an, în țările unde fotbalul este și industrie, și spectacol. Sintagma „competiția surpriză” li se aplică fără urmă de ironie, adesea fiindu-ne dat să aflăm că o echipă de liga a 3-a sau a 4-a a bătut câte o multiplă campioană. Amintiți-vă doar de nebunia eliminării în anul 2009 a Real-ului Madrid de Alcorcon, pe atunci în liga B, seria a II-a, oarecum echivalentul campionatului județean de la noi! Alcorcon nu s-a sfiit să bată cu 4 – 0, rezultat pe care absolut nimeni din galaxie nu l-ar fi putut pronostica. Mai trebuie amintit și că Real a jucat cu echipa completă, nu cu aia de pitici! La fel se petrec lucrurile, chiar mult mai des, și în Anglia, unde a elimina pe Arsenal ori pe Chelsea nu e o chestie chiar ieșită din comun pentru oricare echipă din orice ligă. Alaltăieri, printre alte evenimente de acest gen, am notat și înfrângerea liderului campionatului Olandei, PSV Eindhoven, neînvinsă până acum în campionat, cu 2 – 3 pe teren propriu, după prelungiri, de Waalvijk, echipă aflată mai aproape de retrogradare din liga a II-a, decât de promovare. La noi, minunile de acest gen, cum ziceam, sunt rarissime. Tot alaltăieri, s-au jucat și meciuri din Cupa României. Într-unul din ele, Craiova urma să joace în deplasare la Turnu Măgurele, cu o echipă oarecum de fotbal, aflată la retrogradare din divizia secundă. Logic era să bată Craiova, chiar la scor. Pariorii bănuiau însă un… semiblat, în sensul că s-ar putea termina egal, iar la departajare să câștige totuși Craiova. N-a fost tocmai așa, numai că un pronostic de 1 la pauză, ori și mai și: 1 la pauză cu 2 final era aducător de profituri încă și mai mari. A fost 1 la pauză, după o repriză în care Craiova părea să vadă în premieră gazon și minge, urmată de o repriză a două în care a dat 4, dar puteau fi 9 goluri. De unde și bănuiala mea că a fost un blat mult mai elaborat și mai eficient. Săracu’ nea Jean, cred că se zvârcolește acolo…