Sărăcie sau boală psihică?

S-au dus deja, pentru majoritatea echipelor, 4 etape din ceea ce cu un mare simț al umorului (sau cu și mai mare nesimțire!?), derbedeii care s-au trezit conducători au numit-o „Superliga”. Această adunătură a spălătorilor de bani care de-a lungul anilor, cu bucată sau în loturi întregi, au umplut pușcăriile patriei, este condusă (că poate ați uitat…) de unu’ Burleanu, produsul indubitabil al bandei lui Coldea, și de un altul, Iorgulescu, despre care încă se presupune că ar fi viu, deși nici dracu’ nu l-a văzut din ziua în care a fost reales șef la Liga (ptiu!, alt nume dat la mișto) Profesionistă de Fotbal. E posibil să fie încă foarte ocupat cu grijapărintească față de criminalul de fiu-su care (oare tot cu ajutorul bandei lui Coldea?) se ascunde de condamnare prin niște ospicii din Italia, dându-se bolnav psihic. Fiul, nu tatăl! Sănătate amândurora! Ei, la așa conducători, evident că și fotbalul condus de ei pare tot bolnav psihic, ba încă mai grav decât Iorgulescu al’ mic! Suntem în miezul aceluiași cerc vicios (da’ vicios rău de tot!) în care nimeni nu investește nimic înnimic, dar toți grohăie despre performante, și în loc să cumpere vreo câțiva fotbaliști mai acătării, învârt între ei aceleași nume de rebutați. Ultiumul izvorât pe lista de sosiri este unu’ Omrani, pe care Petrolul l-a dat de prost la Wisla Cracovia, unde a făcut tușă aproape un sezon. Cică în țară la noi nu-l putea cumpăra nimeni, că avea salariul de 20 000 de euroi. La Cracovia avea 2000! Oare Poli Iași cât i-o da? Vreo 1500 – 1600? Cât plătește Trutzi muncitorilor srilankezi!? Nu sărăcia e cea care distruge fotbalul românesc, ci boala psihică a transferurilor a tot felul de panarame, sub comanda panaramelor supreme, Burleanu și Iorgulescu.