„Sărăcie neagră” (I)

„Sărăcie neagră” (I)
„Vara aceasta am petrecut câteva zile într’un sat mare din județul Rădăuți. Numele satului cred că nu interesează, iar cele auzite și constatate în acel sat, în unele privințe, pot fi generalizate pentru aproape toate satele din județele Rădăuți, Câmpulung și Storojineț. Noi ne facem datoria arătând cum stau lucrurile, iar cârmuitorii țării vor trebui să-și facă datoria îndreptând relele și venind în ajutorul unei populații sărăcite, desnădăjduite și, în parte, muritoare de foame.
1. Populația din sate nu găsește de lucru și deci nu are câștig. Fabricile de cherestea sunt închise și în păduri nu se taie lemn. În acel mare sat, din aproape zece mii de locuitori, cam vre’o trei mii de oameni stau fără lucru. Acuma, vara, mai merge cum merge, dar la iarnă va fi grozav de greu.
2. Datoriile îi apasă pe toți locuitorii deopotrivă. Aceia care nu au nimică, sau aproape nimică, sunt mai la adăpost, deoarece nici perceptorii sau portărelul nu au ce vinde, însă cei care au ceva avere și mai au și datorii, își pierd vitele și tot avutul și tot rămân datori.
3. Cea mai mare nevoie pentru un omul din aceste părți este atunci când îi naște nevasta un copil, sau când îi moare cineva din familie. Preoții n’au primit lefurile de la Fondul Bisericesc pe cinci luni de zile din anul acesta, la fel și cântăreții bisericești. Acești slujbași ai altarului, pentru a putea trăi, cer taxe mari de la țărani pentru botezuri, cununii și înmormântări”.
„Cuvântul Țărănimii”, Anul X, nr. 289, August 1931.
“Exportul sucevean”
“În primele 7 luni ale anului în curs, planul de export al regiunii noastre a fost depășit cu 5,4 la sută, valoric cu aproape 30 milioane lei. Comparativ cu aceeași perioadă din anul 1966, volumul produselor industriale și agro-alimentare sucevene, vîndute peste granițele țării, a crescut cu 12.000.000 lei”.
“Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6108, Suceava, Vineri 4 august 1967.