Sărăcia îi ține departe de școală pe doi frați din Plăvălari, comuna Udești. Andrei Șutu ar trebui să înceapă luni cursurile în clasa a II-a, iar surioara lui mai mică, Ana, în vârstă de 4 ani, așteaptă să înceapă cursurile la grădiniță.
Chiar dacă muncesc la câmp, au animale și o bucată de grădină, cu care le asigură hrana de zi cu zi, părinții acestor copii, Ion și Maria Șutu, nu au bani să le cumpere celor mici rechizite, haine sau încălțăminte. Familia Șutu are șase copii, majoritatea renunțând foarte repede la școală. Unii dintre ei au făcut patru, cinci clase primare, după care s-au lăsat de școală și s-au apucat de muncile câmpului, alături de părinți.
Muncesc la câmp
Una dintre fiicele familiei Șutu, Diana, în vârstă de 15 ani, a terminat doar patru clase primare. Fata are gradul II de handicap și s-a plâns de faptul că mai mereu o doare capul, dar nu are cu ce să-și cumpere medicamente.
Destul de bolnavă, adolescenta este cea care are grijă de frații mai mici. Mai mult, părinții o lasă acasă pe timpul zilei să aibă grijă de animale și să gătească pentru frații ei care se întorc de la câmp. Fata se străduiește, dar prea multe nu poate face singură. La capitolul curățenie, sunt destule lipsuri. Deși are doar 8 ani, Andrei, băiatul care ar trebui să înceapă luni școala, merge zilnic, împreună cu părinții și frații mai mari, la muncă în câmp, la adunat fânul. Unii ar spune că acești copii sunt exploatați prin muncă, însă, la fața locului, îți dai seama că dacă nu ar munci, ar fi muritori de foame.
„Dacă nu au școală, măcar să muncească la câmp”, ne-a spus Diana, care, deși vorbește cu dificultate, își dă seama că frații mai mici Andrei și Ana au nevoie de rechizite, haine, caiete, ghiozdane pentru a merge la școală și grădiniță.
Nu a avut niciodată o păpușă
Familia Șutu locuiește într-o căsuță mică, cu două camere, ridicată în curtea bunicului din partea tatălui. În camera unde dorm părinții și trei dintre copii, pe un pat, înfofolită în câteva cârpe, se afla o jucărie de pluș, care, pentru Ana, înseamnă păpușa preferată.
Prea tristă pentru vârsta ei, prea necăjită pentru cei 4 ani împliniți, Ana nu a schițat nici un zâmbet, ne-a privit destul de rece și cu greu ne-a spus că își dorește o păpușă, jucărie pe care nu a avut-o niciodată. Nici cărți de colorat nu a avut. Nu a desenat și nici nu a învățat să numere sau să recite o poezie. Cu dificultate a încercat să ne spună „Cățeluș cu părul creț”, mereu cu privirea lăsată în pământ, parcă rușinată de sărăcia în care își trăiește copilăria.
Priviți cu îngăduință tristețea copiilor fără copilărie
Cei care vor să-i ajute pe acești copii să-și schimbe destinul și să aibă o șansă la educație, pot să le ducă minorilor câteva caiete, alte rechizite, hăinuțe sau încălțăminte, pentru ca aceștia să se poată prezenta luni, pe 12 septembrie, în sala de clasă.
Priviți cu îngăduință tristețea ce se citește pe fața Anei, fetița mult prea matură pentru cei 4 ani ai săi, și aduceți-i un zâmbet pe buze, oferindu-i o jucărie, o păpușă, care ar putea să-i lumineze chipul, să-i dea o speranță la mai bine.
Locuința familiei Șutu se află în satul Plăvălari (comuna Udești), după biserică, prima uliță la stânga.
