„Petrecerea poporală din Udești”
„Erau 11 oare, sânta liturghie la care au luat parte dreptcredincioșii satului, ca să audă cuvintele cele pline de învățături din gura preotului, s’a fost finit și toată lumea, moșnegi cărunți, babe de abia răsuflând, bărbați mai tineri și neveste, feciori și fete, scurt zis toată suflarea românilor din Udești își îndreptă pașii săi spre gospodăria lui Nicolai Beligan, unde avea să fie petrecerea…La o oară, ograda destul de spațioasă e plină de poporeni, nu numai din Udești, ci și din toate satele învecinate”.
„Deșteptarea”, Anul IX, nr. 9/22 August 1901.
„Săracă și anonimă…”
„Săracă și anonimă, valea Suhei zăcuse decenii de-a rîndul într-o liniște amară și surdă. Viața curgea aici lîncedă, copleșită doar de-o singură mare obsesie. Un gînd negru ca spaima îngheța mintea oamenilor. Cum și de unde vor face rost de făină? Tăietori de păduri și ciobani colindau tîrgurile și satele din jos în căutarea făinii, ca să se întoarcă după săptămîni, istoviți, cu cîte un sac umplut abia pe jumătate. În munții aceștia, scumpă ca aurul, mămăliga era un lucru sacru. Pentru dînsa omul purta bătălii dramatice și dureroase, bătălii lipsite de glorie. Înfrunta geruri și viscole, dormea în frig pe pămîntul umed și gol, biciuit de furtuni, schilodit de copaci. Liniștea surdă și amară a văii era tulburată uneori doar de năvala apelor care, umflate sub vrăjmășia ploilor, se revărsau năpraznic din albii nestatornice, măturînd în calea lor totul: case, vite și oameni”.
„Zori noi”, XVIII, nr. 5181, Suceava, Sîmbătă 8 august 1964.