Multe sentințe tragico-comice, multe bazaconii, ne-a oferit, de-a lungul timpului, justiția română, dar nu am mai auzit, până zilele trecute, ca o instanță din România să judece de două ori aceeași cauză și să dea soluții total diferite.
O scurtă recapitulare, pentru cine nu a citit ziarul nostru de sâmbătă. Primarul din Valea Moldovei, de fapt, un cetățean al acestei țări, a contestat în instanță o amendă contravențională primită de la Poliția Rutieră. S-a prezentat la proces, și-a susținut cauza și a câștigat. Numai că, foarte important, primarul a depus o plângere și la IPJ Suceava. S-a întocmit aici un dosar, care a ajuns tot la instanță. Primarul nu s-a mai prezentat la acest proces și a pierdut. Ambele decizii sunt definitive și irevocabile. Și, deși pare paradoxal, în ambele cazuri judecătorii au luat decizia corectă. Precizare: nu am rude judecători, nu am prieteni judecători. Mai departe. În primul caz, când primarul a câștigat, el s-a prezentat la proces și și-a dovedit în fața instanței nevinovăția. Instanța a judecat corect. În al doilea caz, primarul nu s-a mai prezentat în fața instanței. Și a pierdut. Corect și legal. Dacă, la instanță, contești o amendă și nu te prezinți să-ți susții apărarea, se consideră că ai renunțat la acțiune. Și pierzi. Așa e legea. La noi și peste tot. Deci, era firesc ca primarul să piardă al doilea proces la care, repet, nu s-a prezentat.
Acest caz ridică, însă, câteva probleme. Cum ar fi varza din justiția română. Un judecător are în lucru 60 – 70 de dosare. Vedem în filme cum, în instanțele din sistemul juridic la care tânjim, cel din SUA, un cuvânt dintr-un act, sau dintr-o declarație a unui martor, poate schimba soarta unui proces. La noi, sunt acte pe care unii judecători le trec cu vederea, între zecile sau sutele de pagini ale unui dosar. Și, de multe ori, nu o fac din rea-voință. Mi s-ar părea normal ca, înaintea unui proces, judecătorul să citească din scoarță în scoarță dosarul. Să analizeze fiecare act, fiecare declarație, fiecare cuvânt, fiecare virgulă. Cam greu, când ai 10 – 15 dosare pe zi. Și a doua zi iar, a treia iar, și tot așa… Nu le plâng de milă judecătorilor, plâng sărăcia sistemului nostru juridic și soarta celor care ajung în sălile de judecate unde, unii români, nu au parte de procese, ci de un fel de loterie. Câștigător sau necâștigător? Vinovat sau nevinovat? Cap sau pajură? Un sistem în care se lucrează, în unele sectoare, ca pe vremea abacului. Fără un sistem informatizat care ar fi sesizat imediat că mai există un dosar cu numele primarului din Valea Moldovei și, ce coincidență, exact aceeași speță.
În instanțele sucevene, sunt destule cozi de topor. Ca peste tot. Dar, majoritatea judecătorilor suceveni își fac treaba. Corect și cinstit. Din păcate, au o meserie ingrată. Indiferent de soluție, cât ar fi aceasta de corectă și în spiritul legii, mereu vor exista nemulțimiți. Iar judecătorii mereu vor fi blamați și arătați cu degetul…
