Săpunul, inamicul public nr. 1

Alienația și lipsa de educație din societatea asta bolnavă se văd în toate. Inclusiv în atitudinea față de personalul medical. Trăim într-o indiferență totală. Trăim de pe o zi pe alta. Nu ne interesează nimic. Nu mai credem în nimic. Avem doar pretenția ca toți să aibă grijă de noi.
Nu am văzut mitinguri sau reacții dure din partea așa-zisei „opinii publice” ori de câte ori se prezintă un spital „al groazei”. Am văzut doar acuzații. Ba că medicii sunt incompetenți. Ba că nu-și dau interesul. Ba că te lasă să mori cu zile. Atâta știm. Să acuzăm. Și să ragem pentru chestii total inutile.
Ce ați crezut voi? Că sănătatea e doar o chestiune teoretică? Că se poate face performanță fără bani? Că se pot face minuni? Nu vreau să acuz. Nu vreau nici să scuz. Dar un medic își trăiește mai mult de jumătate din viață la căpătâiul bolnavului. Lui îi închină timp și energie. Nopți și zile. Zeci de mii de pagini de studii. Și după o viață de muncă și altruism ajunge la bătrânețe cu o pensie mizeră. Că, nah, nu mai e bun de nimic. Ce dacă mulți trăiesc datorită lui? Să-i fie de bine. Pentru ce să-i fie recunoscătoare societatea?
Bine că alte categorii de slujbași ai aceleiași societăți ies anticipat la pensie. Eventual la vreo 40-50 de ani că, deh, au avut condiții grele. Ăștia își văd liniștiți de viață. Pot produce în continuare. Pentru ei. Că sunt încă buni de muncă. Lor le e mai recunoscătoare societatea.
Lasă că medicul a depus un jurământ care trebuie să-i țină și de foame eventual. Și să ne suporte așa nesimțiți și nespălați cum suntem. Ați trecut vreodată pe la spital? Pe la policlinică? Pe la ambulatoriu? Să simțiți ce duhori sunt pe acolo? Că așa știm noi să venim la medic. Zoioși. Pentru toate rahaturile găsim bani, dar doi lei pentru un săpun e enorm, nu? Știm doar să ragem că nu suntem respectați. Că nu ne bagă nimeni în seamă.
Mai văd tot felul de cucoane care put de-ți vine să verși, dar ele merg cu progeniturile la locuri de joacă. Au timp. Că, deh, singura lor ocupație e cea de mamă purtătoare de ghiozdan. Aaa. Și de păreristă pe facebook. În rest, deștepte foc. Copchilul e la fel de nespălat ca ea. Eventual cu râie și păduchi. Dar cu tabletă.
Numai câte cazuri din astea știu eu. Și te miri apoi că îți vine copilul acasă cu paraziți. Asta în România anului 2016. Ferească Sfântul să-i cerți. Ferească Sfântul să-i întrebi când au făcut ultima baie. Că imediat li se pare că nu le arăți respect. Și că îndrăznești să le spui tu cum să trăiască.
Igiena e o formă de respect. Atât față de tine cât și față de cei din jur. Dacă tu nu te respecți, de ce ai avea pretenția să o facă alții? Sau, nah, alții sunt obligați. Că doar ce naiba, tu le plătești salariile, nu? Tu, care nici nu știi unde e ghișeul pentru cotizat la fondul de stat.
Continuați tot așa și o să avem din nou tifos, holeră, ciumă, variolă și alte din astea. Tuberculoza e deja pe toate drumurile. Îndată ne vizitează poliomielita. Trăind într-o așa mizerie sufletească și trupească, vă mai mirați că Dumnezeu tace?