Șapte suflete într-un bordei ridicat din chirpici, cu lut pe jos și fără curent electric. În acest univers al sărăciei trăiesc cinci copii. Unul dintre ei este orb din naștere. O sărăcie căreia familia Gavriliuc, din Corocăiești – Verești, cu greu îi face față. Așa a fost mereu pentru acești oameni. Poate ceva mai rău, până ce, cu ajutorul sătenilor, și-au ridicat un bordei din chirpici, cu două camere, având astfel un acoperiș deasupra capului. Cea mai mare fetiță are 15 ani, iar cel mai mic are doar cinci ani și este nevăzător, gradul II.
Lovită în burtă de un cal Mama copiilor, Viorica Gavriliuc, ne-a povestit că Vasile, copilul care nu a văzut niciodată lumina zilei, s-a născut la șase luni, având doar 800 de grame. Femeia își amintește cu durere că atunci când a fost însărcinată cu Vasile, a mers să muncească la un localnic, să încarce o căruță cu strujeni.
„Când m-am apropiat de cal, nu știu ce l-a apucat și m-a lovit cu potcoava în burtă. O săptămână am stat în pat cu hemoragie, după care m-am dus la spital. Am născut la șase luni și doctorii mi-au spus că acest copil va fi cu probleme”, ne-a povestit femeia.
Are nevoie de noi investigații Vasile pare un copil normal, comunicativ, vorbește foarte bine, este inteligent, dar nu vede. Își recunoaște frații, părinții, pe bunica Lucreția, doar cu o simplă atingere. „Îmi spune mereu: ‘măicuță, știu că tu ești, dar nu te văd’”, ne-a povestit bunica băiatului, din partea mamei, care stă aproape de fiica ei, dar tot în sărăcie și greutăți.
Viorica Gavriliuc ne-a povestit că a fost cu Vasilică, cu ani în urmă, la Iași, pentru un control oftalmologic. I s-a spus, atunci, că băiatul ar putea fi operat la ochi, dar în străinătate, pe bani mulți. Trebuia să repete analizele, dar, din lipsa banilor, nu s-a mai dus la Iași. Este peste puterile acestei familii.
Tatăl copiilor nu vrea să audă ca Vasile să fie dat la o școală specială pentru nevăzători, explicând că el a crescut la o casă de copii, și știe cât de greu este. Viorica ar dori să facă mai mult pentru copilul ei bolnav.
Suferință Femeia ar vrea un răspuns clar de la un medic, care ar putea să-i spună exact dacă copilul ei se mai poate face bine sau nu. Ar vrea ca cineva să o ajute să-l învețe pe copil să citească, să-l învețe să se descurce cât de cât singur.
„Este un copil deștept. Reține tot ce vorbim în casă, merge singur la bunica lui, fără însoțitor, ținându-se de gard. Aude foarte bine și se ferește de orice pericole… Nu-i este frică. Uneori este tare nervos, spune că îl dor tare ochii, aruncă cu ce prinde în mână, își bate frații care se află pe lângă el. Se simte diferit și asta l-a maturizat mai mult”, a mai explicat Viorica.
Vasile mai are patru frați. Ionel are șase ani, Ana Maria are nouă ani, Simona are 13 ani. Copiii merg la școală, deși au doar câteva rânduri de haine, nu au pachețel și nici bani de buzunar, cum au alți copii.
Tablou dezolant Familia trăiește din alocația copiilor și din alocația complementară a băiatului nevăzător. Circa 500 de lei, lunar. Nu au animale, deși ar avea mare nevoie de o văcuță cu lapte pentru atâția copii.
Când intri în casa în care locuiesc aceste suflete necăjite, după ce te afunzi în glod până la glezne, ai în fața ochilor un tablou dezolant: o farfurie ciobită pe care este un colț de mămăligă, mai multe vase adunate pe o parte de plită, surcele și un covoraș plin de noroi în jurul sobei, trei paturi așezate direct pe pământ, pentru cele șapte persoane care dorm în casă. Nimic mai mult. La intrarea în această cameră sărăcăcioasă, o perdea din celofan ascunde câțiva cartofi încolțiți și niște rufe învechite.
Merită să fie ajutați Acești copii nu au avut parte niciodată de cadouri, de iepurași de Paște, de hăinuțe noi, cum au toții copiii. Dar mai grav este faptul că pășesc pe pământ, nu au podele pe jos.
Deși au reușit să-și facă singuri acest bordei din chirpici, el nu este terminat, pereții exteriori nu sunt izolați, astfel că iarna este foarte frig. Alimentele le iau pe datorie, iar când vin alocațiile, plătesc. Așa procedează și cu lemnele pentru foc.
Referentul din cadrul Primăriei Verești, Mariana Dumnicăi, ne-a spus că părinții celor cinci copii nu sunt iresponsabili. „Muncesc prin sat, cum pot și ei, și nu-și neglijează copiii. Dar ce să faci cu câteva milioane de lei vechi? Le este foarte greu și ar merita să fie ajutați cu orice: alimente, materiale de construcții, o văcuță, dacă s-ar putea. Poate niște hăinuțe pentru copii, că tot vin Sărbătorile de Paști, și este atât de greu să primești sărbătorile cu masa goală, în sărăcie și mizerie”, ne-a spus referentul primăriei. Cei care pot să-i ajute pe acești copii, să nu ezite, pentru că puținul lor înseamnă foarte mult pentru ei. Puteți suna la Primăria Verești, 0230 537 664, referent Mariana Dumnicăi, sau la telefonul mobil (împrumutat de Viorica Gavriliuc, pentru o perioadă, de la o vecină) 0755 363 836.
