Șapte „reguli” pentru comunicarea dintre soți

Când vorbesc cu unele cupluri care urmează să se căsătorească, întotdeauna îi întreb cum se descurcă în conversațiile de zi cu zi. Aproape fără excepție primesc răspunsul: „Acesta este unul dintre punctele noastre forte!”. Ani mai târziu, însă, se întorc și îmi spun doar „El refuză să vorbească!” sau „Ea se închide în sine!”. Din astfel de reproșuri se poate observa că pălăvrăgeala pe care o iubeau înainte, și pe care o considerau o binecuvântare, a încetat să mai existe.
Vei fi un soț înțelept doar dacă stabilești clar faptul că așa ceva nu se va întâmpla și la tine în casă.
Mama ta și cu mine am avut o perioadă dificilă în primele luni petrecute împreună, când am început să ne deschidem unul față de celălalt. Și asta ne-a surprins pe amândoi. Nu observaserăm că în anii petrecuți înainte de căsătorie existaseră unele rețineri foarte mari. Dar ele erau acolo, chiar dacă noi nu le vedeam.
Când am început să analizăm împreună problema, a devenit clar faptul că eu eram speriat de unele lucruri si că ea tindea să țină în sine multe, si asta nu putea duce la nimic bun. Așa că într-o zi am hotărât să luăm taurul de coarne. Am hotărât să discutăm până la capăt, cel puțin ca să determinăm dacă vom putea comunica vreodată așa cum trebuie.
În timp ce analizam doar acest punct de început, am descoperit faptul că multe dintre motivele care stăteau la baza ezitărilor noastre erau de mult trecute. (Această întâmplare este o mare descoperire. Când ai ajuns față în față cu adevărul că nu mai ești legat de trecut, înseamnă că ai făcut deja un important pas înainte.) Așa că ne-am luat angajamentul de a ne strădui mereu să mai dezgropăm câte ceva, ici și colo, totul după niște reguli care ne-au ajutat să ajungem la rezultate bune.
Așa că am încropit acest mic acord, pe care am să ți-l relatez aici în speranța că îți va fi de ajutor. Evident că nu are forma unui document, ci a fost mai mult o înțelegere tacită. Am să îți înșirui aici, așa cum ni le-am scris și noi în inimile noastre:
1. Scopul nostru este să devenim „cei mai buni prieteni”. De vreme ce prietenia se formează în timpul petrecut împreună, vom avea zilnic cel puțin o mică „vizită” la celălalt. Ne vom aranja programul astfel încât aceasta să fie mereu printre prioritățile zilei.
2. Vom ieși împreună în oraș cel puțin o dată pe săptămână. La cină, prânz, sau cu orice altă ocazie, timpul petrecut citind ce se întâmplă în sufletul celuilalt este întotdeauna timp bine folosit. Nu vom lăsa niciodată copiii sau serviciul, banii sau orice fel de întâlnire, și nici tirania momentelor în care „nu putem” sau „trebuie” să facem altceva, să ne înghesuie timpul pe care ni-l facem unul pentru altul.
3. Ne vom face un scop din a fi sinceri până la capăt. Întrucât asta presupune sinceritate față de sine, vom dedica pentru început o perioadă analizei sinelui. Prin citire, studiere și discutare, vom căuta să înțelegem cum poveștile noastre, ale fiecăruia, ne afectează căsnicia.
4. Ca ideal, patruzeci și opt de ore va fi limita noastră de „ascundere”. Dar cum bineînțeles că sincerității absolute nu i se poate impune un termen-limită, am convenit ca atunci când nu suntem în stare să ne exprimăm cum trebuie, ne vom strădui în continuare. Vom recunoaște în fața celuilalt că ne aflăm intr-un impas și îi vom cere să ne mai acorde încă puțină răbdare și înțelegere.
5. În relația noastră vor domni iertarea și înțelegerea totală. Vom întreba, dar nu vom condamna. Vom căuta ca între noi să existe o atmosferă unde mărturisirea unui lucru se lovește de urechi înțelegătoare și blânde. Și ne vom bucura că există un loc unde ne putem înfrunta pe noi înșine.
6. Vom respecta intimitatea celuilalt. Nu vom sufoca prin curiozitate excesivă. Conștienți că lucrul pe care îl ascundem ar putea să doară, vom oferi totuși celuilalt spațiul necesar. Întrucât revelația vine din interior, nu vom întinde niciodată coarda.
7. Vom ține minte mereu faptul că misterul este o binecuvântare. Va dura probabil o viață întreagă pentru a umple toate golurile și pentru a ajunge la o relație perfectă și de aceea va trebui să fim blânzi. Vom iubi din toată inima ceea ce ni se oferă azi, și vom aștepta răbdători ziua de mâine.
La un moment dat, o să devină evident de ce le-am spus „scopuri”. După acel prim salt înainte, drumul către Rai va mai avea cu siguranță și obstacole. A lăsa pe cineva în inima ta poate fi incomod. Câteodată este de-a dreptul înfricoșător. Aduce la suprafață lucruri pe care nu știam că le avem în noi, printre care se numără și împotrivirea. Acesta este termenul folosit de psihologi pentru atunci când fugim în direcția opusă, spunând „Hai s-o lăsăm baltă”.
(Charlie W. Shedd, Scrisori către Filip, sfaturi unui tânăr căsătorit, Editura Bizantină, București, 2011, pp. 33-36, Doxologia.ro)