Remember

Șapte ani de veșnicie



Acum șapte ani trecea în veșnicie Ierarhul Gherasim Putneanul
Acum șapte ani trecea în veșnicie Ierarhul Gherasim Putneanul

Acum șapte ani, în primele minute ale sărbătorii Sfântului Nicolae, trecea în veșnicie Ierarhul Gherasim Putneanul. Vlădicul Gherasim (Bunicul de la Bogdana) a văzut lumina zilei în comuna Rîșca la 30 mai 1924. Părinții săi, Constantin și Maria, oameni adânc evlavioși, l‑au învățat taina Bisericii și a lucrării celor sfinte.
Copilăria grea, cu pierderea tatălui și cu lumina cărții primite la Ciumulești, l-au făcut pe tânărul de atunci să aleagă drumul mănăstirii. A ucenicit la Boureni, un schit care ținea de Mănăstirea Neamț, iar după împlinirea obligațiilor militare a intrat în marea obște de la Neamț, cea mai mare mănăstire de atunci a țării.
După ucenicia de la Neamț și după studiile teologice seminariale și universitare, Prea Sfințitul Gherasim, pe atunci ieromonah, a fost pe rând, profesor la Seminarul nemțean, egumen la Vovidenia, egumen al Mănăstirii Neamț și apoi stareț la Putna, cu o rodnică și lungă stăreție în perioada grea a anilor 1962‑1977.
A fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor
La Putnaa restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Cineva mărturisea că mitropolitul de pe atunci al Moldovei îl prețuia mult și‑i cerea uneori sfat în popasurile ce le făcea la ctitoria sfântului voievod.
Ca arhiereu‑vicar la Arad și Buzău, P.S. Gherasim a lucrat cu multă râvnă în ogorul Bisericii.
În 1992 a revenit acasă, în ținutul natal, slujind ca episcop‑vicar al Sucevei și Rădăuților, având reședința în incinta mănăstirii Bogdana. S-a dovedit a fi un misionar dinamic și duhovnicesc, păstrător al tradițiilor ortodoxe românești și în același timp deschis spre dialog și cooperare cu alte Biserici Ortodoxe și de altă confesiune.
A călătorit adesea în străinătate, unde a vizitat parohii românești din diaspora și comunități monahale. Bun cunoscător al Tipicului bisericesc și iubitor de viață liturgică, P.S. Gherasim slujea cu multă bucurie și evlavie.
Din încredințarea I.P.S Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a sfințit zeci de biserici de mir și de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înființarea de schituri și mănăstiri, acordând o atenție deosebită Mănăstirii Cămârzani, din satul natal al mamei sale, unde de astfel și-a petrecut ultimele zile pământene și unde a fost îngropat. În același timp, a fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor, fiind un duhovnic al multor oameni de vârste și profesiuni diferite.
P.S. Gherasim a ajutat cu înțelepciune și tact pastoral multe suflete să se ridice din păcat prin pocăință și spovedanie, să-și schimbe viața. Astfel, Prea Sfinția Sa a rămas toată viața marcat de experiența sa de stareț al Mănăstirii Putna, de îndrumător al vieții duhovnicești. Ca ierarh în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost totdeauna respectuos și comunicativ, smerit și voios, dornic să învețe de la alții și să sfătuiască pe alții.
„Să le ducem toate cu răbdare și cu credință”
Ajungând la Rădăuți, pronia cerească a făcut ca din colaborarea cu preotul cărturar Constantin Hrehor să rămână pentru posteritate cărți precum „Mierea din drumul pelinului”, „Iarba din roata amurgului”, „Tămâie și exil”.
Vlădicul Gherasim nu și-a dorit să ajungă episcop, a acceptat jugul arhieriei pentru a nu ieși din ascultarea față de patriarhul Iustin și nu l-au interesat treptele înalte ale ierarhiei bisericești. înainte de a fi egumen, arhimandrit sau episcop, a fost tot timpul mai întâi călugăr. Până ca boala să-l răpună, programul său era după tipicul pravilei călugărești.Când se petreceau întâmplări nu tocmai plăcute, Vlădicul zicea că trebuie să le ducem toate cu răbdare și cu credință. Când cineva greșea, Vlădicul îl pomenea pe Mitropolitul Sebastian Rusan, care spunea: „Nu puteți voi greși cât pot eu ierta”.
Sâmbătă, 3 decembrie, la Mănăstirea Cămârzani, un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților va săvârși slujba Parastasului de 7 ani de la trecerea în veșnicie a Ierarhului Gherasim Putneanul. Cu siguranță, din ceruri, bunul episcop se roagă pentru noi.
Constantin AGAFIȚEI