Dacă săptămâna trecută a fost, pe considerente religioase, numită Săptămâna Patimilor, iată că nu doar Domnul Iisus Hristos a avut parte de ele, ci și noi, muritorii de rând, chiar în săptămâna aceasta. Am pătimit pentru favoritele noastre în cupele europene, pentru jucătoarele de tenis (din nou, singura care depășește un tur s-a arătat a fi Simona Halep, celelalte două făcându-și programul obișnuit, ăla de loser-ițe native!) și parcă încă mai mult pentru doi băieți, presupuși fotbaliști, unul deja atins de reumatismele specifice vârstei, celălalt deraiat din motive care scapă judecății normale. Ați ghicit, vorbesc mai întâi despre domnul Chichireș(mă rog, dacă nu-l cheamă așa, atunci cum!?), un malac nehazos, de care toți care l-au cumpărat ca proștii de-a lungul vremii n-au știut cum să scape, după ce l-au pus la lustruit temeinic banca de rezerve cu dosul personal…mai puțin selecționerii echipei România, care parcă pică în transă când dau de malac! Iar cel mai tare asta de acu’, care l-a mai pricopsit și cu banderola de copitan (nu, nu-i greșeală: copitan!). În această săptămână a patimilor noastre, pe la începutul ei, jucând contra lui Juventus, jucătorul Chichireșde la Sassuolo a rezolvat singur problema învingătoarei, prin minutul 88, când cel pe care se prefăcea că îl are în marcaj a primit mingea, s-a întors, a șutat și a înscris, totul fix de lângă Chichireș, pe care în mod evident reumatismul sau sciatica îl transformase în spectator. Acu’ n-o să plâng eu de prostia lui Sassuolo, dar ce ne facem cu domnia sa la Națională, dacă Iordănescu nu iese din transă? Doar două zile mai târziu, pe antrenorul lui Inter l-a lovit demența: l-a băgat în poartă, în meciul după care putea urca pe locul 1, pe Ionuț Radu.Probabil că uitase că ăsta-i român. Iar flăcăul a făcut una pur românească: a îngropat ditamai Inter-ul cu un autogol (nu contează că a băgat-o în ațe un adversar, că oricum tot acolo se ducea!) de poveste, tot la final de meci, când nu se mai putea drege nimic. Vă jur că m-a lovit un sentiment de jenă, de rușine, de durere pentru oamenii ăia, a căror singurăvinăe că printre ei s-a strecurat și un român.