Creștinii ortodocși se află în Săptămâna Luminată. În aceste zile de după Învierea Domnului toate rânduielile Bisericii sunt speciale, informează TRINITAS TV. Întreaga expresie liturgică a Ortodoxiei, de la veșmintele slujitorilor și până la imnografie, mărturisește bucuria Pascală. La toate slujbele, credincioșii sunt invitați să cânte, într-un glas, troparul Învierii.
În Săptămâna Luminată nu se fac metanii și nu se îngenunchează. Tot în această perioadă Ușile Împărătești ale Altarului rămân permanent deschise și nu se fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Săptămâna Luminată se încheie cu Duminica Sfântului Apostol Toma.
În Săptămâna Luminată, raiul este deschis
Prima săptămână după Paște este numită Săptămâna Luminată. În popor există credința că raiul se deschide odată cu Învierea Domnului și rămâne așa până în Duminica Tomii (prima duminică după Paște). După o veche datină, ușa din mijloc a altarului bisericii este scoasă toată săptămâna. În aceste zile nu se fac nunți. În plus, fiecare zi are denumirea ei și activitățile trebuie să se desfășoare după datinile străvechi, pentru a asigura prosperitate și sănătate.
Lunea Albă vestește Învierea
A doua zi de Paști „se umblă cu pasca”, adică are loc petrecerea în cadrul familiei lărgite. Merg mai întâi fiii la părinți, nepoții la bunici și finii la nași. Aceștia iau de obicei cu ei o pască, câteva ouă roșii și o sticlă cu vin. În unele zone ale țării, există obiceiul udatului. Se spune că cine moare în această zi merge în rai nejudecat. Totodată, aceasta este ziua tuturor sfinților.
În Marțea Oprită nu se lucrează
Această zi, numită și Marțea Dracului, deschide o serie amplă de sărbători în cele trei, șapte sau nouă marți de după Paște, legate de calendarul agricol. Respectarea lor ferește semănăturile, viile și livezile de furtuni, de grindină și de îngheț. Cei care nu muncesc în această zi sunt apărați de boli, iar avutul lor prosperă.
Femeile fac pomeni în curtea bisericii și dăruiesc colaci, băutură și mâncare pentru săraci. Nimeni nu lucrează la câmp și nici în casă.
Sfânta Miercuri sau Nunta șoarecilor
Tradiția spune că în această zi femeile nu merg la câmp, pentru a fi ferite de boli de picioare. Numele sărbătorii vine de la credința că aceia care nu o respectă vor avea recoltele distruse de șoareci. Paparuda (paparuga sau dodoloiu, cum se numește în unele regiuni) se serbează totdeauna în această zi. Și tot acum, tinerii merg în pădure după flori și nouă buciumei (bețe uscate de alun).
În Joia Nepomenită nu se coase
Joile de după Paște și până la Rusalii sunt serbate mai ales de femei, pentru ca holdele să fie apărate de grindină și de secetă, iar familia să fie protejată de boli. În această zi se fac colaci care se duc la biserică și se pomenesc morții. De dimineață se pune foc sub pomi, pentru a distruge viermii și omizile. Tot în zori se face focul în fața casei cu nouă bețe de alun uscate (buciumei), din convingerea că vor veni sufletele celor morți să se încălzească.
Se obișnuiește ca la ceremonie să fie invitați vecinii, cărora le sunt oferiți colăcei, ouă roșii și ulcele din lut, împodobite cu flori de primăvară.
Izvorul Tămăduirii sau Vinerea Scumpă
Ca și la Bobotează, în această zi toate apele sunt sfințite. Sărbătoarea este respectată și pentru a elimina pericolul secetei și pentru a asigura rodirea pământului și poartă numele de Izvorul Tămăduirii sau Fântânița. Tradiția spune că aceia care beau apă și se spală pe părțile bolnave ale trupului cu apă de la Izvorul Tămăduirii se vindecă.
Vinerile Scumpe sunt ținute de femeile bătrâne, ca și duminicile, pentru a le asigura un loc în rai. În trecut, în această zi se curățau izvoarele, ca să aibă oamenii apă. Se căutau izvoare noi, se construiau și se curățau fântânile de pe moșia satului. Se credea că izvoarele și fântânile amenajate în această zi vor avea apă abundentă și nu vor seca în verile secetoase.
Zile dedicate celor din Lumea de Apoi
În Sâmbăta Tomei, se dă de pomană. Este prima dintre cele nouă sâmbete interzise de după Paște. În această zi, sunt date de pomană pască, ouă roșii și o lumânare.
Duminica Tomei, ziua morților. Cunoscută sub numele de Paștele Mici sau Paștele Morților, această zi este dedicată morților. Se crede că această sărbătoare este o prelungire a sărbătorii Învierii în Lumea de Apoi. În unele zone ale țării, sărbătoarea poartă numele de Druște. Tot în această zi, sunt pomeniți cei înecați.
Credințe și superstiții
Paștele Blajinilor. Sărbătoarea populară numită și Paștele Blajinilor este dedicată spiritelor strămoșilor. În cele mai multe zone din țară, această sărbătoare este ținută în ziua de după Duminica Tomei. Blajinii trăiesc pe un ostrov traversat de apa Sâmbetei sau chiar sub pământ, lângă rai. Rohmanii sau blajinii se întâlnesc cu femeile lor numai o dată pe an, de Paște. Numai că ei nu știu să calculeze când cade Paștele, așa că oamenii le dau de veste aruncând coji de ouă roșii în apa râurilor.
Sărbătoarea celor două lumi. La Paștele Blajinilor se depun ofrande pe morminte, se plâng morții, se dă de pomană și se întind mese festive (rituale) în cimitir, lângă biserică sau pe câmp.
După un an de post și de izolare, bărbații blajini se întâlnesc cu femeile blajine. Ei se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe pământ sau date de pomană. Astfel, oamenii își imaginau în trecut că petrec Paștele împreună cu strămoșii lor, în ziua în care se deschid cerurile.
(www.traditii.ro)
