Săptămâna Luminată

Prima Săptămână de după măritul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cunoscută ca fiind Săptămâna Luminată, pentru că toate rânduielile liturgice sunt strâns legate de lumina, bucuria și pacea adusă de minunata zi a Învierii.
Despre toate aceste slujbe și rânduieli specifice ne vorbește în interviul ce urmează părintele lector dr. Marian Mihai, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
Părinte profesor, putem spune că toate sărbătorile din cursul anului sunt ancorate, se mișcă în jurul marelui praznic al Învierii?
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare creștină și, de aceea, din punct de vedere calendaristic, această sărbătoare guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului liturgic.
Organizarea timpului liturgic are în vedere participarea tainică a fiecărei persoane la moartea și Învierea lui Hristos. De aceea, prin toate rânduielile de cult, prin toate imnele liturgice, Biserica urmărește ca Persoana Mântuitorului să fie prezentă într-un chip tainic, real și continuu în noi și în tot timpul vieții noastre. Întregul cult al Bisericii are un caracter pascal, căci Biserica serbează pe Domnul Hristos ca Împărat peste toată făptura, biruitor asupra păcatului și morții și întemeietorul Bisericii creștine. Bucuria pascală vine după o vreme de luptă cu păcatul și neputințele noastre, după o perioadă de întristare și pocăință trăită în vremea postului.
„Triodul plângerii“ s-a sfârșit și urmează „Triodul bucuriei“; omul este chemat să prăznuiască, să se bucure, pentru că prin Învierea Mântuitorului i s-a dat șansa să devină nemuritor. Așa după cum spunea părintele Constantin Galeriu, „menirea și viitorul omului este Învierea – unica în stare să biruie răul, stricăciunea și moartea. Astfel, ce preț poate să aibă o viață care sfârșește în moarte? De aceea, darul său adevărat mântuitor este cel al Învierii“.
Prin ce se deosebesc slujbele bisericești din Săptămâna Luminată de cele din perioada Octoihului și a Triodului? Care sunt particularitățile liturgice ale acestei săptămâni?
În Săptămâna Luminată care începe cu Sfânta și Marea Duminică a Paștilor și se sfârșește cu ziua de sâmbătă, rânduiala slujbelor bisericești se deosebește de cea a Octoihului și de cea a Triodului prin mai multe particularități.
În toată săptămâna, la toate slujbele bisericești, preotul se îmbracă în toate veșmintele de la începutul slujbei. Binecuvântarea de început, atât la Vecernie, cât și la Utrenie, este „Slavă Sfinte și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi…“, iar după aceasta se cântă troparul „Hristos a înviat din morți…“ (de trei ori) și stihurile Paștilor.
În timpul rostirii acestor stihuri, preotul cădește cele patru laturi ale sfintei mese și întreg sfântul altar. În Săptămâna Luminată, în locul Ceasurilor, în locul Pavecerniței și al Miezonopticii se săvârșește o slujbă unică pentru toate aceste laude, numită „Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paști“. Cântarea „Învierea lui Hristos“, de la Utrenie, se cântă de trei ori pentru bucuria și însemnătatea marelui praznic al Învierii. În toate zilele din această săptămână se face otpustul special, care este același ca la slujba din noaptea Învierii. În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea nici la Vecernie, nici la Utrenie, nici în rânduiala particulară a credincioșilor. În fiecare zi din această săptămână se schimbă glasul de rând, iar prochimenul ce se cântă la Vecerniile din această săptămână este special, fiecare zi având prochimenul său. Slujba sfinților de rând care vor cădea în zilele din Săptămâna Luminată nu se cântă, ci se mută în altă zi (de obicei la Pavecernița de vineri seara).
Ușile împărătești rămân deschise în toată Săptămâna Luminată
Slujbele sfinților mari se săvârșesc la timpul lor, în orice zi ar cădea, cu excepția zilei din Sfânta Duminică a Paștilor, când se pun toate ale praznicului. Vineri, în Săptămâna Luminată, se obișnuiește ca după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârșească slujba sfințirii celei mici a apei, după rânduiala care se arată în Penticostar. Ziua aceasta poartă denumirea de „Izvorul Tămăduirii“. Dacă este sărbătoarea unui sfânt mare în ziua Învierii, se amână pentru a doua zi (Lunea Luminată). De asemenea, ușile împărătești rămân deschise în toată Săptămâna Luminată.Liturghia din Duminica Paștilor a Sfântului Ioan Gură de Aur este obișnuită prin rânduială, dar cunoaște câteva particularități specifice acestei perioade pascale. La sfârșitul ei se împarte „Paști“, pâine sfințită peste care s-a turnat vin curat și care a fost stropită cu apă sfințită. Mai apoi, slujba Vecerniei speciale se săvârșește în jurul prânzului și, în unele zone, chiar la ora obișnuită a Vecerniei. La această Vecernie se obișnuiește să se citească Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, iar miruitul este înlocuit cu sărutarea Sfintei Evanghelii și a Sfintei Cruci, ținute de către preot lângă iconostas. În toate zilele Sfintelor Paști, praznic ce ține trei zile, rânduiala slujbei este ca aceea din Duminica Paștilor.
(Ciprian BÂRA)