Săptămâna a șasea a Postului Mare

Am intrat în săptămâna a șasea a Postului Mare care ne pregătește pentru Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, dar și pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Această săptămână, fiind pregătitoare pentru Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor, este numită și „Săptămâna Stâlpărilor”.
Părintele Alexander Schmemann ne spune că tema și tonul săptămânii sunt date încă de Duminică seara, la Vecernie: „Începând cu dragoste a șasea săptămână a cinstitului post, să aducem credincioșilor cântare înaintea prăznuirii stâlpilor Domnului Celui Ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”.
În timpul celor șase zile premergătoare Sâmbetei lui Lazăr și Duminicii Floriilor, slujbele Bisericii ne îndeamnă să fim urmăritori ai Domnului Iisus Hristos, după cum întâi El Însuși ne vestește moartea prietenului Său, iar apoi începe călătoria Sa către Betania și Ierusalim. Centrul atenției liturgice a săptămânii este Lazăr: boala sa, moartea sa, mâhnirea rudeniilor sale și răspunsul lui Hristos la toate acestea. Astfel, Lunea auzim: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr…” Marțea: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr…” Miercurea: „Astăzi Lazăr murind se îngroapă și-l jelesc surorile…” Joi: „Două zile are astăzi Lazăr cel mort. În cele din urmă, Vinerea: „În ziua de mâine Domnul vine să ridice pe fratele cel mort (al Martei și al Mariei)”.
Săptămâna a șasea este și cea care încheie postul de 40 de zile. În acest sens părintele Makarios Simonopetritul spune: `Dacă privim cele 40 de zile propriu-zise ca o perioadă distinctă de Săptămâna Mare, Postul Mare se termină în seara de vineri a Săptămânii a VI-a. Dacă totuși postul continuă până în Săptămâna Mare, începând din Sâmbăta lui Lazăr el dobândește o dimensiune diferită: din ascetic și pedagogic el devine euharistie. Ambianța lungilor cateheze duhovnicești, pe care le dezvoltau imnologic și formal slujbele Postului Mare, dispare pentru a face loc așteptării arzătoare a Mirelui, ultimelor pregătiri înaintea venirii Lui și asimilării mistagogice cu principalii protagoniști ai dramei ce va culmina în unirea cu Hristos Însuși în moartea și Învierea Sa”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)