Minuni

Sânzienile, mare sărbătoare a Bucovinei (II)



Procesiune cu sfintele moaște prin oraș
Procesiune cu sfintele moaște prin oraș

În toată această perioadă s-au întâmplat multe și minunate vindecări datorită Sfântului Ioan cel Nou, dintre care unele sunt consemnate de Sfântul Petru Movilă, pe atunci Mitropolit al Kievului.
Dar minunea care l-a transformat pe sfânt în ocrotitor al întregii Moldove s-a petrecut la 02 iunie 1622, când, în timpul războiului cu polonezii, năvălind cazacii asupra Moldovei au vrut să prade cetatea Sucevei, și vrând preoții să ascundă racla cu sfintele moaște nu au putut nici mișca darămite să o urnească.
Prin aceasta minune, sfântul le-a dat de știre să stea liniștiți ca nimic rău nu li se va întâmpla. Și într-adevăr, pârâul ce trecea prin fața cetății și pe care oamenii îl treceau pe jos , așa de tare s-a umflat încât cazacii nu l-au putut trece și cetatea a scăpat nevătămată.
Cea mai veche dintre zilele de cinstire a slăvitului mucenic a fost aceea de la Sânziene (24 iunie), adică Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ea a fost amintită încă de la mutarea sfintelor moaște din biserica Mirăuților la ctitoria lui Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, la 1589. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici a consfințit pentru totdeauna această prăznuire, așa cum se face și astăzi.
În anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște ca data de prăznuire a Sfântului Ioan cel Nou să fie 2 iunie, ziua martirului.
Însă, în fiecare an, „hramul mare” al bisericii este tot 24 iunie, ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezatorul (Sânzienele), zi în care se prăznuiește și aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. În această zi vin mii de credincioși din toata țara și se închină cu evlavie la moaștele Sfântului.
Racla cu sfintele moaște este scoasă din biserica în dimineața ajunului hramului, adică pe 23 iunie, la orele șase, și așezată într-un baldachin special din lemn din curtea mănăstirii, unde va sta timp de două zile.
Seara, pe la orele 18, se săvârșește slujba privegherii pe o scenă montată cu câteva zile înainte. În afară de ierarhul locului, mai slujesc și ierarhi invitați din alte eparhii, preoți și diaconi.
Credincioșii veniți din alte localități se așează la rândul flancat de către militarii aflați în exercițiul funcțiunii de a menține ordinea și fiecare la momentul potrivit ajunge și se-nchină la sfintele moaște, sărutând capul și coroana Sfântului. Numeroși pelerini vin la rudele din oraș, unde sărbătoresc bucuria reîntâlnirii în comuniune frățească, dar cei mai mulți sunt nevoiți să doarmă în interiorul bisericii, pe cerdacurile chiliilor sau în curtea sfintei mănăstiri, pe iarbă, sub cerul liber. Unii localnici, care au spațiu de cazare devin ospitalieri și găzduiesc din dragoste creștinească pe cei mai bătrâni dintre pelerini. Sunt însă și credincioși care priveghează toată noaptea, rugându-se și cântând cântece bisericești. De altfel, rândul celor care se închină nu se oprește deloc în această noapte.
Mulți dintre cei care vin la Suceava de Sânziene asteaptă cu dor și emoție duhovnicească să ajungă a petrece o noapte întreagă lângă moaștele marelui martir. E unică bucuria lor; dacă le vorbești sunt cei mai fericiți oameni și-ți răspund încântați că de mici fuseseră aduși de părinții lor la ziua Sfântului Ioan.
Mulțumirea și împăcarea sufletească pe care o au în această zi, rânduiala ce se așterne în casele și familiile lor, sporul și dinamismul ce-l dobândesc lucrările lor după un hram petrecut la Suceava îi leagă cu mii de fire nevăzute de sfântul din cetatea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, și-i face ca de fiecare dată în preajma Sânzienelor să-și rânduiască toate pentru a lua parte la bucuria hramului Cetății Sucevei.
A doua zi, după slujbe (sfântul maslu, sfințirea apei, acatistul sfântului) ce culminează cu Sfânta Liturghie (ce se săvârșește tot afară, pe scenă), se pornește în procesiune cu sfintele moaște prin oraș. Racla este purtată pe umeri (pe un suport special) de clerici și credincioși îmbrăcați în haine de sărbătoare, care fac scurte popasuri la bisericile principale din oraș.
În alai de sărbătoare moaștele Sfântului Mare Mucenic sunt readuse în curtea mănăstirii și sunt așezate în același loc, spre închinare. Spre seară, după ce s-au închinat credincioșii, se face acatistul sfântului după care racla este dusă în Sfânta Biserică, la locul ei.
Frumusețea slujbelor îi îmbărbătează și le umple sufletelor lor de bucurie duhovnicească. Închinarea la sfintele moaște ale mucenicului îi indeamnă să fie și ei următori jertfei de credință cum și el a fost următor al lui Hristos. Ei simt că și sfinții au purtat Crucea urmând lui Hristos și primesc prin rugăciunile lor puterea de a-și purta Crucea necazurilor și suferințelor, trupești și sufletești de fiecare zi.
Cei care se închină cu evlavie la sfintele moaște și îl cheamă pe Sfântul Ioan în ajutor, dobândesc nu numai împlinirea cererilor dar și bucuria întru nădejdea împlinirii și a vieții veșnice.
Credincioșii, din evlavie și credința ce o au față de Sfântul Mucenic Ioan vin și se ating de moaștele Sfântului dorind să ducă cu ei împărtășirea Harului care se revarsă prin Sfintele lui moaște, care nu o dată s-au dovedit a fi de mare ajutor.
Credincioșii primesc în dar veșmânt și vată sfințită, iconițe și, conform datinilor, sânzienile, ca un simbol al acestei mari sărbători.
Minunile care s-au săvârșit la moaștele Sfântului Ioan de sute de ani au fost mărturisite de voievozii și domnitorii români, de credincioșii și preoții care stând cu multă evlavie în jurul raclei Sfântului, au trăit clipe de sfântă alinare pogorându-se peste ei mila lui Dumnezeu.
(Arhimandrit Grichentie NATU, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava)



Recomandări

Simpozionul Internațional „Chemarea străbunilor: istorie și credință pentru viitorul românilor de pretutindeni”

Simpozionul Internațional „Chemarea străbunilor: istorie și credință pentru viitorul românilor de pretutindeni”
Simpozionul Internațional „Chemarea străbunilor: istorie și credință pentru viitorul românilor de pretutindeni”