Sânzienele, sărbătoarea de la cumpăna anului

Sânzienele se sărbătoresc, în tradiția populară, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, sărbătoare care se mai numește în unele locuri și „Cap de vară“, pentru că acum soarele ajunge la apogeu și este începutul verii. Ziua de Sânziene este considerată sfântă, ea trebuie să fie respectată, nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. În această zi, sunt întâlnite diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei. „Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce stați,/ zâne să nu rămâneți! Că venim după pețit,/ până nu v-ați răzgândit!“, strigă băieții satului în seara de Sânziene, la porțile fetelor nemăritate.
Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiția populară, un prilej de a sărbători soarele și muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din țară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile și strigă: „Du-te, soare, vino, lună,/ Sânzienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le așeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struțuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească!“
Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă
Tot flăcăii, spre dimineață, umblă prin sat și aruncă cununițe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te, lună, vino, soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce stați,/ Zâne vreți să rămâneți,/ Că venim după pețit,/ Până nu v-ați răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieții, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă știm hori,/La praznice știm prânzi,/ Și la dragoști și mai și…“
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și Amuțitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară, când este sărbătorită Buna Vestire, sau Blagoveșteniea, până la solstițiul de vară sau de sânziene, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie. Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Se spune că în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din țară se fac pomeni pentru morți, de moșii de Sânziene. Noaptea de Sânziene este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare și floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile
Tot în ziua de Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focșani, Buda, din județul Vrancea, Ipătești, județul Olt, Pitești, Câmpulung Muscel, Cărbunești, județul Olt, Broșteni, județul Mehedinți, Giurgeni, județul Ialomița, și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Florile de sânziene, nelipsite în această zi
Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, odată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură.
Florile de sânziene erau puse sub pernă de tinerele fete, în speranța că astfel își vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că își înfășurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri de mijloc la muncile câmpului. Atât fetele, cât și femeile, fără deosebire, își puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor.
În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei de Sfântul Ioan. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi și sensibili, acest procedeu fiind folosit și pentru tratarea frigurilor. Roua căzută pe flori în noaptea de Sânziene vindecă bolile de ochi și piele.
(sursa: Ziarul Lumina)