Sânpetru de vară

Sânpetru de Vară a preluat data (29 iunie) și numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creștin. În Panteonul românesc Sânpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În popor se spune că Sânpetru ia forma fie a unui personaj pământean, fie se arată ca divinitate celestă. Se mai spune că, în trecut, când oamenii erau foarte credincioși, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoțit de Dumnezeu. În povestirile și snoavele populare, Sânpetru este un om obișnuit, care se îmbracă în straie țărănești; se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Se mai povestește că intră slugă la Diavol, sau că este iscoada lui Dumnezeu pe Pământ și altele. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă etc. La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Măcinici, Sângiorz, Sânziene) Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al Calendarului popular. Importanța sărbătorii este subliniată de postul care o precede, dar și de ritualurile specifice. Cu o zi înainte se dă de pomană, în amintirea celor morți, în special mere, dar și brânzeturi (caș lapte, brânză). Tot atunci sătenii merg în cimitire, îngrijesc mormintele și plantează flori. De Sânpetru de Vară se poate începe secerișul, căci este perioada aflată în plină vară agrară. În unele locuri, sărbătoarea era anunțată de anumite repere cosmice și terestre: apariția licuricilor, amuțitul cucului, răsăritul constelației Găinușei și altele.
Târgul de fete
Târgul Găinii este o sărbătoare preistorică ținută pe Muntele Găina din Munții Apuseni și dedicată zeiței neolitice Gaea, protectoare a femeilor măritate, sinonimă cu Târgul de Fete. Cultul preistoric al zeiței, identificată de etnologi cu Sînziana, Maica Precesta, Dochia, Drăgaica, este întreținut de români, fără să-și dea seama, prin numeroase sărbători și obiceiuri, unele desfășurate pe munți (Târgul Găinii, pelerinajul de Sântămărie de pe Muntele Ceahlău), altele coborâte în zonele de deal și câmpie (Târgul Drăgaicei de pe Muntele Penteleu coborât la Buzău). Vechimea multimilenară a sărbătorii zeiței Gaea, devenită ulterior Târgul de Fete de pe Muntele Găina, este susținută de argumente astronomice (Cloșca cu Pui, Găinușa sau Cloța, care este văzută pe firmament în perioada solstițiului de vară, când se ține Târgul Găinii), etnologice (Găina, pasăre fantastică, cu aripi și ouă de aur, care apare în unele legende din Munții Apuseni), toponimice (numele Muntelui Găina din Masivul Apuseni) și altele. Întâlnirile solstițiale din Munții Carpați unde se înălțau rugi divinităților celebrate în luna iunie au asimilat de-a lungul timpului funcții noi: schimb de produse, petrecere, distracție. Acestea fac parte din patrimoniul cultural și istoric al Vechii Europe. (Pamfile, 1910, p. 156-160).
Originea numelui Pavel
Pavel este forma românească a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, „mic”), încetățenită sub influență greco-slavă.
La noi, formele cele mai răspândite ale numelui au fost Pavel, Pavăl, Pavlu, Pavle (ultimele trei ieșite azi din uz), cu diminutive ca Pavelică, Păvălaș, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelița, Păvăluța, Păveluța etc.). Paul (pronunțat uneori Pol și diminutivat mai ales Paulică) și Paula sînt forme neologice, ajunse la noi sub influență occidentală, mai ales catolică. La fel și Paulin (care apare însă mult mai rar) și chiar Paulina (deși acesta din urmă are și unele precedente locale). Ca și numele Petru, Pavel/Paul stă la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc.
Sfinții ocrotitori ai penitenciarelor
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost considerați a fi cei mai potriviți ocrotitori ai sistemului penitenciar din România din trei motive: pentru că în penitenciare ajung oameni care știu foarte puțin despre Dumnezeu, deci trebuie propovăduită, cu timp și fără timp, Evanghelia lui Hristos; sfinții Apostoli Petru și Pavel au greșit mult în fața lui Hristos, Petru s-a lepădat de El, iar Pavel i-a prigonit pe creștini, dar după căință puternică au fost iertați, deci pot fi un exemplu de iertare și încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei ce greșesc; amândoi au fost închiși, nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru vina de „a-L fi predicat pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitorul oamenilor”. Protocoalele semnate între Patriarhia Română și Ministerul Justiției, privind desfășurarea Asistenței Religioase în sistemul penitenciar românesc, primul din anul 1993 – la articolul 15, iar al doilea din anul 1997 – la articolul 10, prevăd că „Sfinții Apostoli Petru și Pavel vor fi considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România”, iar Legea 293 din 28 iunie 2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor – la articolul 77 stipulează: „Ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administrației penitenciare.” (M. Ex.)