Sângele grăsime nu se face

Două sunt evenimentele care cred că trebuie comentate acum, la sfârșitul fazei grupelor: prestația absolut imbecilă a lui Graham Poll și renașterea golgeterului Ronaldo. Incredibila (contra)performanță a englezului vine parcă să demonstreze că, parafrazându-l pe „Moțu’” Pitiș, nu contează cât de lung ai părul, important e să nu-i acopere vederea. Iar ăstuia părea să i se fi așternut fie un văl peste ambii ochi, fie o ceață densă între el și croatul ăla, dacă nu cumva direct pe creier. Presupunând că îl are. Stau și mă întreb dacă la agențiile de pariuri care au în ofertă și pariul pe numărul de cartonașe galbene se vor lua în calcul cele 3 (trei!!) acordate aceluiași fotbalist, lucru pe care nici un regulament din istoria fotbalului nu l-a prevăzut. Vestea bună ar fi aceea că celebrul ecuadorian Moreno, idiotul care i-a scos pe italieni la precedentele „Mondiale”, poate dormi liniștit: s-a găsit, în sfârșit, un tembel și mai mare. Cu mențiunea că Moreno cred că a luat și bani grei în Coreea, în timp ce Poll va lua acum probabil doar ce strigă suporterii români pe stadioane când îi trage dorința integrării. Diferența fundamentală fiind aceea că Moreno a fost jigodie iar Poll doar prost grămadă. Ia să-i mai lăsăm în durerea lor și să vedem ce se întâmplă cu Ronaldo. Păi, ce să se-ntâmple? E bine-mersi, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, cu mențiunea că dv., fie că aveți 52 de kile, ca mine, fie cântăriți cât luptătorii de sumo, n-ați reuși niciodată, asemenea execuții ca „Dințosul” care, începând de alaltăieri, a devenit principalul candidat la titlul de golgeter. Pe care m-aș bucura enorm să-l văd că i-l suflă lui Klose, la mustață, în finală. Brazilia a jucat, în sfârșit, fotbal. Adică chestia aia pe care o știe numai ea și care nu seamănă cu nimic din ceea ce fac celelalte 31 (hai, 30, că parcă și Spania…) de echipe de salahori și nu de artiști. Ideea că 9 jucători de câmp se pun în slujba lui Ronaldo este minunată și incomparabil mai bună decât aceea că doar 8 trag pentru Ronaldo și Adriano. De fapt, frâna principală de până acum a fost Adriano, nu Ronaldo. Al cărui zâmbet, în parte de fericire și în mai mare parte de uimire, de după primul său gol, m-a emoționat până la lacrimi. A venit, firesc, și al doilea. Și mai vin, fiți pe pace. E gras Ronaldo? Da, dar sângele grăsime nu se face.