„Sănătate(a) și virtute!”

De parcă nu ne-ar fi de ajuns etapele de campionat înșirate pe câte 3 – 6 zile, iată că am avut și una de Cupă a României care a durat de marți până joi. O competiție ciudată, care este abordată diferit de fiecare echipă în parte, după buget, intenții, perspective sau numărul (eventual și calitatea, dar asta-i altă poveste) fotbaliștilor din lot. S-a folosit prilejul intrării în acest moment în competiție și a echipelor de primă ligă pentru a se linge răni, a o da la pace cu suporterii, a ridiculiza adversarii sau, dimpotrivă, a se face iremediabil de râsul lumii, așa cum s-a întâmplat cu U.T.A. care a reușit uluitoarea „performanță” de a fi eliminată de o gașcă cu un nume de toată panarama: „C.S. Sănătatea – Servicii Publice Cluj”, pe care, pentru a-l decripta, e nevoie și de cunoștințe social-politice, sau doar de imaginație. Asta, pentru a înțelege mai întâi din cine e alcătuită echipa care a dat de pământ cu ocupanta locului 9 din campionatul ăla cinstit și superperformant al lui Mitică și al Nașului: din slujbași la stat, angajați evident la ceva „servicii publice”, plus câțiva salariați ai unei firme de distribuire de medicamente, cărora li se adaugă un profesor de educație fizică, vreo doi studenți, vreo doi elevi și un șomer! Ăsta-i lotul, ăștia-s învingătorii, ăștia-s calificații în optimile Cupei „Timișoreana”, denumirea exactă a competiției, probabil cea mai familiară cel puțin pentru rezerva de portar, că uitai să vă spun că acesta, Todoran, este de meserie barman! Așa cred că se și explică de ce o doar rezervă, că doar n-o să intre titular după nopțile nedormite la serviciu, ba și cu aburii de alcool pe care, vrând-nevrând, îi inhalează atunci când prepară cocktail-uri. În capul trebii, domnul Aurelian Ghișa: președintele clubului, jucător, medic veterinar, patron al firmei la care sunt angajați mulți dintre coechipierii săi, majoritatea ca manipulanți, inclusiv autorul golului, Gașpar, care povestește pentru „Gazeta sporturilor” de ieri că în dimineața jocului cu U.T.A. a avut „de descărcat niște TIR-uri” (!!), apoi a dormit vreo oră și s-a trezit la timp pentru a merge să bată echipa aia din campionatu’ etc. al lui Mitică. Nu vorbesc aici despre meritele clujenilor, despre curaj, ambiție, nebunie chiar. Ci despre sictirul general, total și necondiționat cu care „profesioniștii” români tratează absolut orice meci, dar și propria meserie și implicit pe mine și pe dumneavoastră care suntem luați de proști. Le transmit, oricum, urarea din titlu, completă cu versul 2: „Ca s-avem ce bea si juca”!