Sănătatea este darul lui Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ea

A cere ajutorul doctorului atunci când ești bolnav nu este păcat, cu toate că boala e de la Dumnezeu – pentru că și priceperea doctoricească tot Dumnezeu o dă, și doctoriile tot Dumnezeu le-a zidit. Așadar, când ne folosim de doctor și doctorii, nu ne folosim de ceva aflat în afara căilor și rânduielilor dumnezeiești. Descântecele, nu ‒ acestea nu sunt calea lui Dumnezeu, pe acolo n-avem de ce să mergem!
Sănătatea este dar al lui Dumnezeu. Trebuie păzită. Dumnezeu a făcut doctorul și doctoriile pentru cazul când omul nu o păzește. A te folosi de aceste mijloace nu înseamnă a te abate de la rânduielile Lui.
Domnul să o ajute pe fiica dumneavoastră să capete folos de pe urma tratamentului. Să se roage Domnului, cerând ca El să le dea doctorilor pricepere, încât să pună și diagnosticul corect, să prescrie și doctoriile necesare. Pentru că Domnul e Cel ce vindecă. Doctorii sunt numai unealta Lui. A-ți fi silă de doctor și doctorii este ca și cum I-ai face reproșuri lui Dumnezeu.
Nu este păcat să ne rugăm pentru însănătoșire. Trebuie să adăugăm, însă: „Dacă vrei, Doamne!”. Deplina supunere față de Dumnezeu, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Cel bun, dă pace sufletului, și pe Domnul Îl pleacă spre milostivire… Și El fie că ne va însănătoși, fie că ne va sălășlui mângâiere în suflet, oricât de tristă ar fi situația. (Sfântul Teofan Zăvorâtul – Extrase din scrisori către bolnavi cuprinși de akedie)
(Akedia, fața duhovnicească a deprimării – Cauze și remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, București, 2010, pp. 144-145)