Florile de mușețel (Matricaria chamomilla) conțin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) și multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, remediile din flori de mușețel au proprietăți antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale și cicatrizante.
Ele stimulează și regenerează țesuturile, normalizând metabolismul pielii și activând epitelizarea. Influențează benefic mucoasa gastrică, având acțiune antiulceroasă. Acționează activ asupra colitelor și a inflamațiilor căilor urinare.
Toată lumea știe că infuzia de mușețel se prepară dintr-o linguriță de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute și apoi se strecoară. Mai puțin știut este și în ce situații este folositoare o astfel de infuzie. Se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcției hepatice, menstre dureroase, astm bronșic. Se poate folosi și în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Copiilor mici li se poate da ceai de mușețel la orice indispoziție, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor și a durerilor abdominale (colici). Dacă în loc de infuzie se face un ceai mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocând uneori vărsături și chiar diaree.
Infuzia de mușețel este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriță de flori de mușețel la 200 ml apă și se beau câte 2-3 căni/zi și se face, concomitent, gargară.
Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara până dimineața, când se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat și jumătate de linguriță de mentă, care are efecte reconfortante și calmante puternice.
Inhalațiile cu aburi de la infuzia de mușețel au efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare și asupra sinusurilor. Pot fi folosite și clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros.
Extern, mușețelul se administrează sub formă de comprese și spălături în conjunctivite și alte inflamații ale ochilor, în erupții cutanate (coșuri, acnee), precum și în spălarea rănilor. O baie săptămânală a feței cu infuzie de mușețel împrospătează tenul. Băile cu mușețel au un efect calmant, cu influență benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul și sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de mușețel.
Mușețelul ușurează scaunul fără a avea efect laxativ și este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratați extern cu alifie de mușețel. Această pomadă poate fi folosită și pentru vindecarea rănilor.
De reținut că florile de mușețel au efect terapeutic și se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă.
Alte forme de preparare
– Ulei de mușețel – se umple o sticlă cu gâtul larg, până la gât, fără a se îndesa, cu flori proaspete de mușețel și se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.
– Alifie de mușețel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbântă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de mușețel; vor da în clocot, ridicându-se spumegând. Se amestecă, se acoperă și se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzește încă o dată ușor și se stoarce printr-o bucățică de pânză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.
Leacuri din trecut
Uleiul de mușețel era folosit încă din antichitate pentru frecție contra nevralgiilor și a reumatismului articular. În vechile cărți despre plante medicinale se poate citi că „uleiul de mușețel alungă oboseala membrelor”, iar „mușețelul fiert în apă și aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”.
Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită „vrăjitoarea mușețelului” și foarte căutată de bolnavi: „a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-și recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de mușețel și picurând de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această „vrăjitoare” făcea să se miște iarăși membrele paralizate, cu ajutorul fricțiunilor cu ulei de mușețel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert mușețel în lapte și îl aplica sub formă de comprese calde pe ochii închiși, care se vindecau curând.
Preotul Kunzle istorisește și de „un țesător care nu mai putea dormi decât șezând; altfel avea senzația ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi și i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-și pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu mușețel, din care să bea un pahar plin dimineața și unul seara. Urmarea a fost că a reușit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întâi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.
Sursa: www.evenimentul.ro
