SAMUȘIN. Întemeiat în vremea lui Vasile Lupu Vodă, pe moșia Onut de pe malul drept al Nistrului, înspre Mosoriuca și Mitcău, satul Samușin (Samușeni, cum se numea pe atunci) marca, printr-o brodină (promontoriu), trecătoarea de peste Nistru, un pod umblător fiind făcut abia în 1726, de Iordachi Cantacuzino.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Samușinul”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Samușeul, moșie a marelui comis Iordache Canta, „20 – toată suma caselor”, însemnând 4 călărași, Zaharia zet Pațarinii, Alecsa zet Poclitar, Andrieș zet Moscaliuc ș Ilaș Bălan, 3 podari țărani, Iurie Maciulenko, Ivan Tomiuk și Simion Habuza, 1 jidov, Șmil, și 11 birnici, Hrihor Lucicu, Mihailo vătăman, Vasile Căzacul, Iurie Dumenco, Ștefan Hapuza, Necolai văcar, Andrei jitar, Hrihor Harasim, Toader Lucic, Toader Valic și Dumitru Criciucu.
În 1775, Onutul, Samușenul și Pârâul Negru aveau, împreună, 2 popi și 43 familii de țărani iobagi, iar în 1784, 48 familii.
În 1890, Samușinul, sat al comunei Onut, avea 700 locuitori, învățător fiind Albin Petracec.
Biserica Nașterii Sfintei Maria din Samușin a fost construită în 1893, până atunci enoriașii din sat frecventând biserica din Onut.
În 1866, se deschisese la Samușin o școală cu 2 clase[2].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 425
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 89