Sâmbătă sunt Moșii de vară

Moșii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paști, atunci când Biserica sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh. La Moșii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morți, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie, numite și moșoaice. Sărbătorile Moșilor exprimă un anume tip de întrepătrundere între lumea celor vii, „lumea cu dor“, și lumea de dincolo, „lumea fără dor“, granița dintre cele două lumi fiind, în concepția înaintașilor noștri, extrem de permeabilă, conform celor precizate de etnograful Marcel Lutic. La Rusalii, la 50 de zile după Paști, se încheie ciclul sărbătorilor pascale.
„Pe vremuri, mai ales copiii și săracii așteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moșilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moșii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morților, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, a spus Marcel Lutic, etnograf din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Național „Moldova“ Iași. Etnograful a menționat că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru dat de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită și a Moșilor sau Moșii de Rusalii, Moșii de Vară sau Moșii cei Mari.
La Moșii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăța, dau de pomană cât mai multe bunătăți în vase din lut sau din lemn. Femeile sărace umpleau vasele pentru pomană cu apă de izvor, în timp ce altele, mai avute, puneau lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri ce amintesc de numele sărbătorii „rosa“ și Rusalii, la care se adaugă busuiocul, după cum a mai remarcat Marcel Lutic.
La Moșii de vară se puneau în străchini fructe coapte, plăcinte, caș, mămăligă, zeamă sau borș de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii și lumânările. „Trebuie remarcat că bucovinenii nu mâncau la Moșii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, crezând că acum se împărtășesc morții cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moși pe la vecini și pe la neamuri, obișnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moșii duși erau întorși, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărțirea Moșilor era continuată și în
Duminica Mare“, a spus Marcel Lutic.
Moșii, o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuți în „lumea fără dor“
Moșii reprezentau un fel de dublare a sărbătorilor celor vii, care aveau loc și pentru strămoși, cu o zi înainte de sărbătoarea propriu-zisă. „Pe vremuri, ar fi fost 18 sărbători de Moși într-un an, cele mai relevante fiind patru, fiecare corespunzând unui anotimp: Moșii de primăvară sau Moșii de Păresimi, sărbătoare fixă, pe 9 martie de Măcinici, apoi sunt Moșii de vară sau de Rusalii, ținuți în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, Moșii de toamnă care erau ținuți cel mai adesea de Sfântul Dumitru, precum și de Sfânta Maria Mică pe 8 septembrie sau de Ziua Crucii, pe 14 septembrie. Moșii de iarnă sunt plasați de unii etnologi în sâmbăta ce precede Postul Crăciunului, în timp ce alții amintesc de sâmbăta în care se lasă secul de carne, de dinaintea Postului Mare, foarte aproape de Moșii de primăvară“, a spus Marcel Lutic.
La Moșii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci și lumânări pentru cei răposați, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.
(Oana RUSU)