Credincioșii prăznuiesc an de an, în duminica din a opta săptămână de la Învierea Domnului, mai precis după cincizeci de zile, Pogorârea Sfântului Duh, zi numită în popor și Cincizecime sau Duminica Mare, precum și Duminica Rusaliilor, datorită suprapunerii cu sărbătoarea precreștină cu acest nume.
Duminica Mare este precedată de Sâmbăta Moșilor de Vară, când sunt comemorați toți cei plecați din viața pământească și se dă de pomană pentru sufletele lor, iar mormintele se împodobesc cu flori, pentru a-i îmbuna.
Bucatele ce se dau de pomană constau în fructe, apă, vin, lapte cu tăiței și altfel de mâncare gătită, precum și pâine, plăcinte, se oferă în vase de lut, însoțite de lumânări aprinse.
Cel ce dă de pomană spune: „Să fie de sufletul…” (adăugând numele decedatului) și cel ce primește răspunde: „Bogdaproste!”. Pe lângă lumânări, se mai pot adăuga și iconițe, tămâie, cărți de rugăciuni și alte obiecte de cult religios.
Rusaliile
Rusaliile este considerată o sărbătoare a trandafirilor (rosalia), dar mai sunt văzute în mitologia românească ca niște femei fabuloase (iele), care vin pe la case noaptea și le iau oamenilor mințile. Se mai perpetuează și în zilele noastre obiceiuri legate de această sărbătoare păgână, punându-se ramuri verzi de tei, ori de nuc la porți, la geamuri și la uși, ca să alunge spiritele rele, aceste plante având, după credința populară, puteri magice.
După tradiția Sfintei Scripturi, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh este una din cele mai scumpe sărbători ale creștinătății, prin faptul că atunci s-a întemeiat Biserica. Trimiterea Sfântului Duh din Cer de către Dumnezeu Fiul a fost proorocită cu sute de ani înainte de a veni Mesia, mai întâi de profetul Ioil, iar apoi de Ioan Înaintemergătorul, precum și de Mântuitorul Însuși, la Cina cea de Taină. Când s-a împlinit această făgăduință dumnezeiască, Sfântul Duh s-a pogorât peste Apostoli în chip de limbi de foc, oprindu-se deasupra fiecăruia. Astfel, Sfinții Apostoli s-au umplut de Duhul Sfânt și, după cum spune Scriptura, au început a vorbi fiecare din ei în alta limba, după cum le dicta Duhul, uimind pe toți aceia care au venit să serbeze Cincizecimea. De aceea, mulți au început a crede în Hristos, alăturându-se ucenicilor Săi.
(Maria STUPCANU)
