Sâmbăta Mare, zi aliturgică

Paștele, cea mai mare sărbătoare creștină, este prăznuit întotdeauna ca o zi de mare bucurie, aceea a Învierii Domnului.
La români, Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, termină curățenia din casă și fac ultimele retușuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere și în zilele de Paști.
În Sâmbăta Mare se sacrifică, în mod ritual, mielul, și se prepară friptura, drobul și borșul de miel. Spre deosebire de sărbătoarea Crăciunului, de Paște nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare, de unde și zicătoarea, frecventă în Bucovina: „Crăciunul e sătul, Iar Paștele-i fudul.”
Pe vremuri, era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere și în zilele de Paște, măcar o cămașă nouă, iar bărbații să aibă cel puțin o pălărie nouă. Noaptea Învierii este petrecută în Biserici, în priveghere și rugăciune, cântări de bucurie și cu lumini multe, semne ale Mântuirii.
Din această noapte și până la Înălțare, peste 40 de zile, creștinii ortodocși se salută cu „Hristos a înviat!” și își răspund cu „Adevărat a înviat!”.