Sâmbăta lui Lazăr



În Biserica Ortodoxă, sâmbăta de dinaintea Duminicii Floriilor este cunoscută sub numele de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi se face pomenirea minunii învierii Dreptului Lazăr din Betania, fiul lui Simon. Conform Sfintei Tradiții, Lazăr a fost numit apoi episcop al orașului Chition și a trecut la cele veșnice la 30 de ani de la învierea sa. Mai multe detalii despre semnificațiile Sâmbetei lui Lazăr a oferit părintele arhimandrit Vartolomeu Androni, stareț al Mănăstirii Cozia și exarh al Episcopiei Râmnicului: ’Prin învierea lui Lazăr se face o anticipare a Învierii Domnului, Cel ce după multe umilințe avea să învieze duminică, în zori, fapt atestat de Sf. Evanghelii, de Sf. Apostoli, de Sf. Apostol Pavel în mod deosebit și de multe alte persoane care L-au văzut aievea după Învierea Sa.
Înainte de mântuitoarele patimi, Iisus, care știa ce se va întâmpla cu El, a vrut să încredințeze lumea mult mai clar despre posibilitatea învierii din morți a oamenilor.
Astfel, înviază din morți pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și în cele din urmă pe Lazăr, prietenul său. Din pricina acestei minuni, mai marii fariseilor și cărturarilor căutau să prindă din invidie pe Iisus și să-L omoare. Se crede că tocmai acesta este motivul pentru care dumnezeieștii Părinți au așezat această prăznuire în această zi, pentru că au găsit mai cu seamă această minune drept începătură și pricină a urii iudeilor împotriva lui Hristos. După cum știm, această ură se va dezvolta în săptămâna ce urmează după Duminica Floriilor și va culmina cu răstignirea Domnului pe Cruce, cu moartea Sa și cu punerea în mormânt’.
Sâmbăta lui Lazar este și ultima sâmbătă din Postul Mare în care se mai face pomenirea morților. În Sâmbăta Mare nu se mai săvârșește pomenirea morților, deoarece este deja o plângere, pentru că Hristos stă în mormânt, toată lumea ținând post cu lacrimi și își plânge păcatul săvârșit de contemporanii Mântuitorului, contemporani prin care și noi am păcătuit, încât și noi suntem obligați să plângem, să ne căim, să ne pocăim și să ținem post.
(sursa: www.basilica.ro)