Sâmbăta lui Lazăr, pomenirea morților, Floriile

În tradiția populară, în Sâmbăta lui Lazăr avea loc comemorarea lui Lazăr cel sărac. „Totul începe din Sâmbăta Floriilor cu acel colind al fetițelor numit «Lăzărelul». Grupuri de fete merg îmbrăcate în costumație vegetală confecționată din frunze de salcie și colindă din casă în casă. «Lăzărelul» este amintit de fetele care merg pe la casele oamenilor și colindă, iar la sfârșit, sunt răsplătite cu ouă“, a menționat Victor Munteanu, șef de secție la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Colindul nu este foarte des întâlnit în Moldova, însă umblatul cu „Lăzărelul“ este un obicei răspândit în Muntenia și în partea sudică a țării. Unul din colindele cântate de fetele care umblau cu Lăzărelul era „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii. Ce păcat de cel ce moare, fericiți sunt cei ce-s vii!“. Acest obicei, întâlnit în țara noastră în Muntenia și Dobrogea este întâlnit într-o zonă mai vastă a sud-estului Europei.
Salcia sfințită apără gospodăria
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor, din satul tradițional. Salcia este sfințită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. „Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca. De asemenea, mâțișorii care sunt la salcie în această perioadă erau foarte prețuiți“, a precizat Victor Munteanu, șef de secție la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Așa cum arată muzeograful, „salcia este folosită în special în două mari obiceiuri de primăvară, de Blagoveștenie sau Buna Vestire și de Florii. Este o plantă care se află în splendoarea ei tocmai în această perioadă și care substituie palmierii care nu se găsesc în spațiul nostru geografic“, a arătat Victor Munteanu care a adăugat că astfel de substituiri se regăsesc și în alte zone geografice.
De asemenea, „un obicei care ce s-a păstrat și este des întâlnit este împodobirea gospodăriei cu crenguțe de salcie care se agață la poartă sau în alte locuri, iar după ce trec sărbătorile pascale ele se pun la icoană, unde se păstrează pe tot parcursul anului“, a arătat Victor Munteanu.
După ce ramurile de salcie erau sfințite la biserică, mâțișorii erau împărțiți la oameni. Salcia era nelipsită din pomana care se face la Moșii de Florii: „Erau duse la biserică și ramuri de salcie dar și de răchită care erau duse apoi în cimitir“, după cum a menționat muzeograful, care a adăugat că „în Moldova, din crenguțele de Salcie sfințită se făceau coronițe care se agățau după Paște în pomii fructiferi, pentru belșug“.
Un obicei întâlnit de Florii este ca persoanele sau copiii care nu au participat la slujba de la biserică să fie lovite, acasă, cu ramurile de salcie, de către cei care au fost la slujbă în timp ce se spune „Nu te pălesc eu, ci te pălesc mâțișorii ca să nu uiți că de azi într-o săptămână e Paștele“.
Ajutor pentru Maica Domnului
Sunt mai multe legende privind salcia și utilizarea acesteia în procesiunea de Florii. Una dintre legende povestește cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde era Fiul ei răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepția salciei care și-a aplecat o creangă și a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulțumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.
Ramurile de salcie erau utilizate și de apicultorii care înconjurau cu ele stupii, în timp ce țăranii îngropau mâțișorii în brazdă, pentru a asigura o recoltă bogată. Mâțișorii erau folosiți și pentru a împodobi icoanele, ușile, ferestrele, intrările în grajduri sau în orice altă anexă gospodărească. De asemenea, se puneau la fântâni, pentru a asigura prospețimea apei.
Plăcinte sau pâine, pomana din Sâmbăta Floriilor
Tot sâmbătă se fac multe copturi, Sâmbăta lui Lazăr fiind o zi de comemorare a morților, de pomenire, în care se merge la cimitir. „Se fac copturi, fie plăcinte, fie azimă, pe care femeile le dau de pomană în Sâmbăta Floriilor. În unele zone se face câte o pâine specială pentru fiecare membru al familiei“, a spus Victor Munteanu, care a adăugat că înainte, familiile erau formate din mai mulți membri, șapte, opt persoane, astfel că era o treabă migăloasă pentru stăpâna casei să pregătească pentru fiecare câte o astfel de pâine: „Acestea se făceau diferit pentru fiecare membru al familiei, în funcție de statutul pe care îl avea. Într-un fel arăta pâinea pentru tată, capul familiei, într-un fel pentru mamă, sau pentru mezinul familiei. De asemenea, într-un fel arăta pâinea pentru flăcăi și într-un fel arăta pentru fiice“.
La Moșii de Florii, femeile fac și plăcinte pe care le împart mai ales săracilor, fiind pomenit astfel și Lazăr. De asemenea, plăcintele mai erau date mamelor cu copii mici. În unele zone, se face, în Sâmbăta Floriilor, și parastasul lui Lazar, aici fiind inclus și colindul fetelor care primesc ouă și pe care apoi le vor folosi la înroșit pentru Paște. În unele zone, colindul fetelor era numit mersul cu „Vaiul“.
În Maramureș, se face din grâu o pâinică numită „floare de grâu“ care este împărțită tuturor membrilor familiei, în speranța că toți cei care mănâncă din ea se vor revedea și pe cealaltă lume.
„Nu eu te lovesc, te lovește salcia“
Diverse obiceiuri populare care se întâlnesc în ziua de Florii au loc pretutindeni, în locurile unde trăiesc creștini. În Anglia sunt folosite, ca peste tot în spațiul european, ramuri de salcie ca substitut pentru ramurile de palmier cu care a fost primit Iisus în Iersualim, de aceea englezii mai numesc salcia și palmierul englezesc. Tot pentru a înlocui ramurile de palmier erau folosite narcisele numite și crinii Postului Mare.
În zona Rinului inferior, exista obiceiul de a decora mormintele cu ramuri sfințite în Duminica Florilor.
În Roma erau împărțite credincioșilor ramuri de măslin, în loc de palmier, în timp ce în Bavaria, precum în toată Europa nordică, erau împărțite ramurile de salcie cu mâțișori. Atunci când timpul rece nu permitea utilizarea ramurilor de salcie, acestea erau înlocuite cu ramuri care erau ținute în casă în vase cu apă, la căldură. Deși nu lipsesc de nicăieri, substitutele ramurilor de palmieri sunt diferite de la regiune la regiune, predominând, în mod special, salcia.
În Lituania sau Polonia, atunci când ramurile de salcie nu erau înverzite, erau confecționate ramuri din flori uscate și pictate în culori vii.
Un obicei des întâlnit în mai multe regiuni europene este cel al bătăii simbolice cu ramurile de salcie, după ce acestea erau sfințite. Această bătaie nu reprezenta o pedeapsă, ci era făcută cu cea mai bună intenție. „Nu te bat eu, ramura de salcie (palmier) te lovește“ spun polonezii. La fel, ca la români, aceste ramuri sfințite erau păstrate cu grijă pe tot parcursul anului, de obicei lângă icoane. La fel ca și românii, polonezii înghițeau mâțișorii de salcie pentru a nu se îmbolnăvi.
Printre nordici, lituanienii confecționează ramurile pentru Florii și din ramuri de ienupăr, care este verde tot timpul anului.
De asemenea, se mai folosesc ramuri de afini, vâsc sau ramuri de stejar, ferigă, la care se mai adaugă și plante crescute în interior. Și aici este întâlnit obiceiul bătăii cu ramurile de salcie sau ramurile care substituiau palmierii. Astfel, cei care nu puteau ajunge la biserică, în special din motive medicale, erau loviți cu aceste crenguțe sfințite pe cap, umeri, strigându-se în mod repetat: „Ieși, boală, întoarce-te sănătate!“. Apoi se cânta: „Nu sunt eu cel ce te lovește/ Ramura de salcie (palmier) te lovește / Nu tu ești în suferință / Ramura este cea care suferă / În curând va fi Paștele“.
Se mai spunea că, dacă erau plantate crenguțele de salcie, sfințită pe cele două maluri ale râului, la sfârșitul lumii, când toate apele vor seca, în locul unde au crescut sălciile va fi apă bună de băut.
Finlandezii nu fac excepție în ceea ce privește obiceiul de a-i lovi pe cei apropiați, în Duminica Floriilor, cu crenguțele de salcie pentru a le asigura astfel sănătatea, acest obicei fiind întâlnit în special la finlandezii din est, la cei ortodocși. Cu Duminica Floriilor începe, în tradiția finlandeză, Săptămâna tăcută, care se termină cu Duminica Paștelui. În Duminica Floriilor, rudele sau vecinii își fac vizite și își oferă daruri printre care, la loc de cinste, sunt ouăle, dulciurile sau câte o monedă.
(sursa: Ziarul Lumina)