Samba sau tango?

Se vede treaba că principalul scop al competiției numite Copa America este ca Brazilia și Argentina să joace cu un trofeu pe masă. De fapt, numai aici s-a întâmplat acest lucru de-a lungul istoriei, în turneele oficiale. La campionatele mondiale nu s-a produs încă minunea unei finale între cele două țări “vecine și prietene”. Vă dați seama ce isterii colective ar genera o asemnea partidă supremă, din acest punct de vedere fiind de evitat pentru orice țară gazdă. Iar avancronicile ar oscila desigur între varianta războinică (rivalitate istorică, luptă pe viață și pe moarte) și cea mai siropoasă, precum în titlul de față. Singura victorie a Argentinei în fața Braziliei la Cupa Mondială (au mai fost două victorii carioca și un înverșunat meci egal în ’78, la primul titlu de campioni mondiali al pumelor) s-a petrecut la Italia Novanta, mult prea devreme – în optimi. Atunci Argentina a avut câștig de cauză, deși poseda un arsenal foarte redus, un arc și o săgeată, dar ce calitate: Maradona și Caniggia! A fost suficient pentru a trece de brazilieni, a-i elimina la loviturile de departajare pe italieni și a ajunge în finală cu Germania, de care a fost învinsă printr-un penalty inventat de un arbitru mexican cu nume de medicament.
Dar iată că zilele noastre Argentina nu mai are nici un fel de problemă cu mexicanii! Un 3-0 care i-a redimensionat serios pe elevii lui Hugo Sanchez, cu precizarea că în două momente cheie pe purtătorii de sombrero i-a ocolit norocul, respectivele faze, remarcabile de altfel, eșuând în barele porții adverse. Păcat de tehnica individuală a fotbaliștilor mexicani, aproape toți fără cusur. Le lipsește o oarecare rigoare tactică, aș fi tentat să spun că în cazul lor prea multă viteză strică! Toți sunt explozivi, nu au găsit încă un fotbalist capabil să așeze jocul, să rupă ritmul în celalălalt sens, adică să-i mai tempereze. Toată lumea o zbughește spre poartă când are mingea, dar iată că în afară de aprecieri pentru spectaculosul joc ofensiv nu prea culeg roade. La argentinieni l-am revăzut pe veteranul Veron, cel care n-a excelat niciodată la capitolul viteză, și acum pare cu o viteză în minus față de coechipieri, însă cu o ideea în plus.
În ce privește finala de duminică, de parcă n-ar fi fost de ajuns, se mai adaugă rivalitatea vedetelor la nivel de echipă de club: Robinho de la Real contra Messi de la Barcelona. În Spania brazilianul a avut câștig de cauză, să fie rândul argentinianului?