SALVAȚI SALVAREA!

Va sa zică, așa: membrii Sindicatului „Ambulanța” din Suceava au de recuperat drepturi salariale. Se adresează justiției, li se dă cîștig de cauză, și executorul judecătoresc pune sechestru pe mașinile Salvării! Situație absurdă, unică în lume! Practic, salariații, dîndu-și cu dreptul în stîngul, pierd obiectul muncii, ca urmare a… propriului lor demers! Nastratin Hogea + Păcală + Dănilă Prepeleac, punîndu-și la un loc performanțele minților lor luminate, n-ar fi fost în stare să izvodească o soluție mai trăsnită, mai ilogică și mai… românească. Mor cîteva cobăi în Deltă și-ntoarcem zona de dos, punem țara și vecinii în stare de maximă și isterică alertă, deși, mulțămită Domnului, nici un românaș n-a fost atins de aripa hîdă a gripei aviare. Nici o îngrijorare, însă, pentru faptul că, prin sechestrarea salvărilor, sînt literalmente condamnați la moarte zecile de dializați transportați zilnic la Iași, ca sa nu mai vorbim despre urgențele care se ivesc ceas de ceas într-un județ cu 700.000 de locuitori (și al doilea ca întindere din România)! Aparent, toată lumea are dreptate. Mai întîi salariații, care nu și-au primit un drept legal cuvenit. Apoi, judecătorii, care au soluționat cauza în favoarea păgubașilor. În fine, executorul, care, ce să facă, pune popreală pe ceea ce reprezintă o valoare – mașinile. Ce, Bodu n-a pus sechestru pe Gara de nord? Consecințele nu-s luate în calcul, fiindcă, la noi, întîi se taie și abia apoi se numără. Bîlbîiala financiară a statului pune în primejdie imediată sănătatea și chiar viața sucevenilor. Fără cele 65 de auto-sanitare, așa hrentuite cum sînt, salariații de la Salvare nu mai au cu ce lucra. Poate-și vor primi sporurile, dar astfel rămîn fără leafă (oricum și imoral întîrziată). Cine să fie de vină? Deocamdată, statul (autorul sub-finanțării sistemului sanitar) „rezolvă” prin confiscarea curajoasă a bunurilor… statului! Iar biata sumă în litigiu (3,7 miliarde) este de două ori mai mică decît aceea cu care un particular generos (Becali) a cadorisit recent orașul Uricani! Și fiindcă am amintit de Gigi: cum se cunoaște, în cazul lui, sechestrul s-a dovedit un fîs de zile mari. Particularii știu să aibă grijă de propriul avut, angajează armate de avocați specializați în chichițe la bară, presează, vociferează pe toate canalele TV, își pun la bătaie relațiile ascunse din „grupurile de interese” (sintagmă de milioane… de euro) și, pînă la urmă, se descurcă. Statul, bietul de el, cine să-l apere? Așa că se auto-confiscă, în paguba… cetățeanului! Unde-s gălăgioasele ONG-uri specializate în apărarea drepturilor omului, care se zburlesc pentru tot soiul de fleacuri ridicate la rang de principiu? La Suceava, prin sechestrarea mașinilor Salvării, este primejduit și încălcat un drept fundamental – acela la viață. Și nici un ONG nu protestează! Toata această campanie de sechestrări spectaculoase e-o mascaradă. Nu cred în ruptul capului că, formînd, la Suceava, numărul Salvării și anunțînd cine știe ce infarct ori accident de circulație, se va răspunde, azi, mîine și oricînd, „imposibil să vă ajutăm, autosanitarele sunt sechestrate”. După cum nu cred că datoriile clubului „Politehnica” Iași pot fi recuperate prin vînzarea scaunelor și birourilor sigilate la sediu. (De altfel, la prima strigare nu s-a prezentat nimeni…) Sechestrul românesc de astăzi se așează cu deplină îndreptățire în rîndul formelor fără fond: e-o sperietoare menită să impresioneze și-atît. Sigur că nu-i normal ca fotbalul, în care se-nvîrt nesfârșite șuvoaie de bani, să nu-și plătească datoriile către stat. La fel de sigur este, însă, și faptul că enormele datorii istorice nu se pot stinge într-o săptămînă, cum pretinde Bodu. Rezultatul? Fotbalul își va vedea înainte de-ale sale și va plăti cu țîrîita. Gara de nord va rămîne Gara de nord, Clubul „Politehnica” va izbuti, la nevoie, să împrumute niscaiva scaune și mese de la vreo cantină, iar salvările de la Suceava își vor îndeplini în continuare misia, după această penibilă furtună într-un pahar cu apă… de ploaie. Nichita Stănescu este autorul unui vers emblematic pentru vremurile ce le trăim: „Hai să ne haidem”.