Astăzi este o zi deosebită pentru o categorie de oameni care veghează pentru ca drumețiile noastre și ale oaspeților noștri prin munți să fie liniștite. Salvamontiștii din județul Suceava, mulți dintre ei câmpulungeni sau din zona aceasta, încep să își construiască o “casă nouă”. De fapt, este prima Bază Salvamont amenajată așa cum trebuie pe Rarău, un loc în care acești oameni vor putea să își organizeze mai bine activitatea curentă, unde vor putea să îi inițieze pe salvatorii montani de mâine, unde vor putea fi organizate tabere ale iubitorilor de natură care se ocupă de ecologie. De asemeni, este un loc în care turiștii care vor să se cazeze în propriile corturi vor putea avea, pentru prima oară, un loc de campare civilizat, conform prevederilor legii.
Unii dintre noi nici măcar nu știu prea bine cine sunt salvamontiștii, ce fac ei de fapt și de ce aveau nevoie să își construiască o bază a lor. Pentru unii, activitatea acestor oameni deosebiți este privită doar ca o plimbare pe munte, dar nu e deloc așa. Discreți și fără să deranjeze, ei sunt mereu pe traseele montane, în apropierea drumeților, ca să se asigure că totul e în regulă și nu li se întâmplă nimic. Atunci când turiștii s-au rătăcit ori s-au accidentat, salvamontiștii lasă totul deoparte, chiar dacă sunt anunțați în miez de noapte, și aleargă efectiv să salveze vieți. Nu de puține ori se confruntă cu rea voință, indiferență sau reacții bizare, ca să nu le spun altfel, din partea turiștilor teribiliști sau care au consumat alcool, cu alarme false. Salvamontiștii știu să treacă peste toate greutățile și să fie utili tuturor celor ce au nevoie, pe munte, de un sprijin, de un sfat măcar. Numai cine a trecut prin momente grele pe drumuri poate ști că salvamontistul este, în astfel de situații, un fel de înger al munților, pe care îl aștepți ca pe unica ta salvare. Iar pentru că ei sunt modești și nu se bagă singuri în seamă, nu înseamnă că noi, ceilalți, avem dreptul de a-i uita.
O bază modernă a salvamontiștilor a fost visul lor încă din vremea când eu însumi nu visam să fac o carieră politică și, ca funcționar la Primăria Câmpulung Moldovenesc, mă întâlneam adesea cu liderul lor din acea vreme, Eugen Fărăoanu, care îmi povestea cu pasiune și cu infinită dragoste pentru semeni câte ceva din viața lor specială, din dorințele lor. Eugen Fărăoanu nu mai este. A devenit unul dintre acei necunoscuți care se jertfesc pe tăcute și cărora prea ușor le uităm trecerea prin lumea noastră. Natura, care nu alege, l-a vrut ca jertfă pe el însuși, salvamontistul experimentat, pe când încerca să pună la adăpost, pe furtună, un grup de copii. Visul lui și al colegilor de atunci și de acum este însă pe cale să se împlinească. Un alt sufletist, actualul șef al Serviciului Public Județean Salvamont, Voicu Raia, a avut perseverența și ambiția de a-l realiza. Primăria municipiului Câmpulung și Consiliul Județean Suceava au sprijinit ideea lor cu alocarea terenului necesar și a fondurilor, pentru că noua bază era mai mult decât o necesitate, nu doar pentru salvamontiști, ci ș pentru stațiunea turistică în care se va afla. Construcția ar trebui să devină utilizabilă chiar din această toamnă, iar noi le dorim salvamontiștilor să aibă succese și să le fie bine în noua lor casă! (Gabriel Șerban)
