La Galeria de Artă „Ion Irimescu” Suceava s-a deschis joi, 25 ianuarie a.c., Salonul Anual de Artă al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România – Filiala Suceava. 32 de artiști profesioniști ne-au împărtășit cu generozitate și încântare o parte din lumea lor interioară ce s-a cristalizat cu scopul transcenderii într-o manieră sensibilă. De această dată expoziția ne fascinează cu noi idei, noi provocări și intenții materializate în mod profesionist în diferite tehnici (pictură, grafică, tapiserie, macrame etc.).
Toți artiștii care au expus au adus o notă de originalitate, ceva din stilul lor personal, din experiențele și trăirile lor, făcând ca expoziția să fie una cu adevărat provocatoare și efervescentă. De exemplu, artista Iulia Andrieș pune mare preț pe sinceritate și consideră pe drept cuvânt că domeniul artei, al picturii, este un teritoriu fragil și interpretativ, în care cu ușurință poți fi demascat, arta fiind realmente oglinda sufletului. Pe când artistul Iulian Asimionesei este stăpân pe modalitatea de definire a spațiului cu ajutorul culorii, stabilind distanțele juste pentru o proporție optimă cu ajutorul tonalităților diferite de culori.
Peisajul lui Călin Baban se distinge prin soliditate, claritate structurală, sobrietate specific masculină și distincție certă a planurilor. Iar artistul Gabrel Baban se folosește mult de imagini exacte, dar ele nu reprezintă totuși copii după natură, ci sunt creațiile sale în sensul cel mai strict cu putință, mulțumită sensurilor pe care le comunică fiecare din imaginile sale.
Tehnica graficii și a acuarelei
La Sorin Baciu instinctul artistic este unul de factură cognitivă, așadar rezultatul artistic este de la sine înțeles unul ce ține tot de cogniție. Tabloul intitulat Ecce Agnus este interpretativ și face trimitere la universurile paralele, el caută cu consecvență un numitor comun ca mai apoi să restricționeze interesul, abundă de simboluri ascunse, unele aproape imperceptibile la o analiză de ansamblu, în care clocotește febra pulsației mistice. Pe când artista Emilia Burlacu își eliberează energia creatoare simțind un puternic atașament față de sacralitate, totul ducând către mirificul travaliu dătător de speranță și lumină.
Ovidiu Buzec are o viziune intuitivă, reflexivă, iar specificitatea lui constă în acumularea energiei dinamice, în mișcarea bruscă și în expresia mult mai evidențiată. În schimb, Loredana Ceică ne induce într-o transă vizuală unde paleta cromatică este variată, contrastele puternice, dar în care se întrezărește semnul vizibil al voinței sale de a crea, de a transpune idei și sentimente.
Tablourile lui Cătălin Alexandru Chifan sunt animate de sentimentul frumosului, sentiment pur și dezinteresat, de unde rădăcinile sensurilor se nasc din experiența trăită, dar care propune o nouă viziune, un nou orizont. Iar artistul Ioan Coțofan comunică bucuria, exuberanța exterioară vieții, reușește să proiecteze un cadru idilic de visare, de contemplare, utilizând culori simple ce se împletesc mlădios, conferind trăiri de măreție și bunăstare.
În ceea ce privește creația Elenei Domnar, tușele de culoare dinamice născocesc un înveliș liric ce protejează atât mesajul, cât și conținutul impetuos al formei. La Victor Foca, formele sunt interpretate cu o sensibilitate mai curioasă, el reușind cu stoicism să emane cele mai elevate sentimente, cele mai adânci intuiții ale naturii sale.
Acuarela Veronicăi Gridinoc a fost dezvoltată într-un mod particular, unde tușele sunt mai curând indicații decât enunțuri categorice, prin urmare pânza chiar poate servi drept element de legătură între tușele separate de culoare. Pe când paleta caldă, structurile liniare bine ancorate în structura compozițională scot în relief elemente dictate de o necesitate simbolică, cum numai artista Georgeta Gheorghiu le poate simți.
Viziunea artistei Eugenia Goraș are o prospețime încântătoare, iar organizarea formală are o forță remarcabilă ce se transpune într-un conglomerat eterogen. Iar artistul Dan Grigoraș este puternic atras de contrastele puternice, de sugerarea grafică, de geometrie, structuralitate și verticalitate.
Adrian Grosari aduce în prim-plan trei compoziții realizate în tehnica graficii și a acuarelei, ilustrând Mănăstirea Humorului într-un mod aparte, din unghiuri diferite, interesante și nu banale, din care surprinde anumite detalii de unde știe să extragă esența. Cu o evidentă preocupare spre detalii precis studiate, ce sunt supuse prezentării unui public cunoscător spre apreciere și închinare, Oana Ruxandra Hrișcă încheagă compozițiile denumite Daniel, Marduk și balaurul și Ispita șarpelui cu o tematică bogată în elemente de factură simbolică. Artista probează o impresionantă siguranță și un îndelung exercițiu unde mesajul inserat sugerează păstrarea intimității dintre noi și divinitate, lăsând de înțeles că taina trebuie să rămână de neatins.
Sensibilitate, rigoare
Marcela Larionescu ne dezvăluie Cântecul iubirii ca pe un testament lăsat posterității, un testament spiritual cu încărcătură filozofică ce ne determină să conștientizăm legătura adevărată a iubirii, a iubirii lui Dumnezeu față de noi și a iubirii părinților, a bunicilor față de propriii lor copii. Curajos, excesiv, dar camuflat în formele meditației metafizice, cu o atitudine utopic reacționară, artistul Cătălin Luca aduce în prim-plan un basorelief puternic incizat și stilizat unde este reprezentat un maiestuos cal.
În cazul artistei Oana Miron se poate observa cu ușurință predilecția către studiul fidel al naturii statice, bine conturată, ce inspiră materialitate cu caracter boem, dar și voința fermă de a stăpâni efectele juxtapunerii culorilor pe pânză. Iar la artistul Niculai Moroșan observ un psihic ascendent către conștiință, lucrarea sa fiind nu o simplă contemplație, ci o lucrare cu energii bine direcționate care conduc către o conștiință limpede, unde umbra autorului se naște din creația sa, de unde se pot observa siguranța și stilul degajat, dar în același timp precis ce îl caracterizează.
Artista Oana Moruz Chelariu ne încântă cu două lucrări care emană gingășie, puritate, speranță, pioșenie, dintre care într-una ne prezintă portretul fetiței sale realizat cu mare grijă, fiind vegheat de un înger ce parcă aievea îi conturează chipul. Iar artista Viorica Moruz ne surprinde cu două lucrări singulare tratate cu intuiție și multă atenție, tratate într-o primă fază singular, ca spre final să fie surprinsă de rezultatul surprinzător al îmbinării celor două compoziții care se formează ca o unitate bine înrădăcinată.
Mihai Pânzaru PIM înfățișează cu nonșalanță diverse stări psihice, el regăsindu-se prin diverse forme în creațiile sale. Artistul redă cât se poate de sugestiv starea lucrurilor, atmosfera locului, spațialitatea, temporalitatea, magia culorii, aspectul prăfuit al vremii și al vremurilor. Pe când artista Pușa Pâslaru reușește să exprime în natura moartă sentimentele sale cele mai elevate și intențiile cele mai adânci ale naturii sale. Artista este extrem de atentă, riguroasă și tratează cu seriozitate problemele legate de ritmicitate, flexibilitate și forță modelatoare, unitatea și ordinea fiind evidente în compozițiile sale, iar culorilor armonioase oferindu-le viață.
Artista Lucia Pușcașu deține o forță năvalnică, vulcanică, ce emite o vibrație aparte publicului, te ademenește, te stârnește, grație stării de echilibru și jocului armonios de aptitudini. Arta sa prezintă un adevăr intuitiv, holistic și aduce cu sine o lume întreagă, spontan, pe deplin, fără prea multă mediere, trimițând la un orizont plin de sens. Iar artista Camelia Rusu Sadovei se evidențiază printr-o sensibilitate aleasă, ceea ce se remarcă în coloritul delicat, în finețea formelor, în contrastele enigmatice ce ne determină să contemplăm lumea vegetală, transparența cristalină. Artista redă lumea cu ajutorul unor mijloace sensibile, în care finețea ochiului excelează și înglobează o semiotică poetică nouă ce desăvârșește sensibilul natural.
Compoziții, vigoare spirituală, spontaneitate
Dumitru Rusu ne fascinează cu două compoziții de factură naivă ce transmit bunăstare, veselie, entuziasm și care mențin în noi dorința de a păstra vii tradițiile care ne-au rămas ca moștenire de mii de ani și care ne-au fost punct de legătură între generații, artistul izbutind să transmită ceva ce stă la baza fundamentală a societății, acea atmosferă de sărbătoare, de recunoștință, de bucurie. Dar cu o mare forță de coeziune și vigoare spirituală, artistul Vasile Anghel Siminiuc surprinde echilibrul interior al peisajului, dobândind o ușurință, o structuralitate definitorie. Ne vrăjește prin energia cu care amestecă pasta densă ce îi oferă o formă concretă direct pe pânză, punând cel mai bine în evidență amintirile desăvârșite.
Artista Milena Tomuț intră în transa creatoare, iar acest lucru o determină să creeze necontenit, arzând de nerăbdare să găsească tehnici, procedee, materiale care să-i permită să evolueze, dar și să se elibereze de ceea ce este voluntar în creație. Cu nonșalanță și spontaneitate artistul Constantin Ungureanu Box mânuiește uneltele picturii ilustrând un portret al scriitorului Ion Creangă, un portret expresiv, nonconformist, dezvoltat pe o suprafață de mari dimensiuni ce îi permite să se joace facil cu tușele viguroase executate amplu și cu o sinceritate deliberată.
În întreaga suită de lucrări freamătă o vitalitate aparte și o atmosferă încărcată cu fine sensibilități umane, de motive, de teme, influențe și stări de deja-vu. Arta este un câmp nelimitat de posibilități, iar în artă gustul este personal, fiind influențat în mod arbitrar de societate, dar care se formează în timp, depinzând firește de context, de mediul în care te naști, trăiești și te formezi.
Caracterul dual al esteticii poate fi exprimat și prin contrastul dintre frumosul condiționat de om, omul fiind implicat în estetică în mai multe feluri: el creând frumosul și arta, valorificând și participând ca artist, receptor, dar și critic.
Critic de artă Delia Ioana Leizeriuc, consilier la Direcția Județeană pentru Cultură Suceava
