Spectacolul „Bocitoarele vesele”, „o poveste pe o canava din mai multe piese ale lui Shakespeare”, a atras mulți spectatori suceveni, mulți tineri care au umplut sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava în cele două seri de prezentare, pe 21 și 22 februarie. 21 de actori au prezentat un spectacol inedit, o poveste trepidantă, în care au adus alături dansul și muzica folclorică românească, muzica veche, cântată la cobză, într-o poveste captivantă, cu un decor deosebit, costume și coregrafie de excepție.
Personajul principal din acest spectacol este tatăl unei cete de feciori, feciori care au fost blestemați să nu-și găsească perechea. Necăjit de soarta băieților, tatăl a anunțat că va muri de mâhnire. Lumea din jurul său obosise deja tot jelindu-l (inclusiv prin dans) și tot trăgând câte un chef de pomină (cheful de pe urmă). Ultima dorință a tatălui a fost să fie bocit de o femeie tare pricepută în săvârșirea acestui ritual, Dochia, interpretată de actrița Daniela Bucataru, o femeie cu care el avusese o poveste de dragoste în tinerețe. Dochia nu a venit singură, ci însoțită de un grup de bocitoare. Tatăl, aflat pe moarte, își prezintă fiii, moment în care privirile bărbaților și ale tinerelor fete „bocitoare” s-au întâlnit cu subînțelesuri. Era clar că întâlnirea dintre tineri va duce spre o altă stare, cu mai multă încărcătură sufletească. Așa s-au înfiripat povești de dragoste între bocitoare și fiii cei blestemați, care nu-și găsiseră până atunci perechea. Pentru că mesajul piesei s-a dorit a fi unul pozitiv, în care dragostea învinge, acele bocitoare triste, neconsolate, s-au dovedit a fi de fapt femei pline de vitalitate, de dorință de viață și dragoste, iubitoare de cântece vesele și nu de bocete, motiv pentru care deseori s-au „încins” la joc și s-au înveselit.
Este nevoie de educație
Alexandru Vasilache, regizor de film și teatru, director general al „Moldova Film“ Chișinău, Republica Moldova, este autorul dramatizării și regizorul spectacolului „Bocitoarele vesele”. Vasilache lucrează și pentru teatrul botoșănean încă din anul 2004. Scenografia a fost semnată de Mihai Pastramagiu, iar ilustrația muzicală – Victoria Bucun. Împreună au reușit, alături de actori, să dăruiască publicului sucevean un spectacol greu de uitat.
Aplauzele nu au contenit să apară atât în timpul spectacolului, după replici spumoase, amuzante, dar și la final. Este trist totuși că în sală s-au aflat și tineri care nu și-au închis telefoanele mobile pe timpul spectacolului, care au venit la teatru cu pungi de chipsuri și cu sticle de băuturi răcoritoare, care au ieșit și intrat în sală de câte ori au dorit, lucruri care deranjează și care țin până la urmă de educație. Din respect pentru actori, dar și pentru spectatorii care vor să se concentreze la actul artistic, este de preferat ca aceste carențe să fie corectate și, mai mult, cu timpul să dispară, pentru că nu fac cinste nimănui.