Neachitarea la timp a salariilor, disponibilizările sau contractele colective de muncă au fost, începând din 2009, principalele motive de protest pentru angajații de la CFR, care au recurs de mai multe ori la greve spontane, de obicei locale, și au amenințat chiar și cu greva generală.
Neplata la timp a drepturilor bănești nu este o problemă nouă pentru sistem, la fel cum nici obișnuința feroviarilor de a reacționa imediat prin oprirea circulației trenurilor nu este un element de noutate.
Dacă anterior anului 2009 sindicaliștii de la CFR aveau printre revendicări și eventuale majorări salariale, începând cu acest an motivațiile acțiunilor de protest au vizat întârzierea drepturilor salariale, programele de disponibilizări sau neîncheierea contractelor colective de muncă.
În martie 2009, sindicaliștii CFR așteaptau ca administrația să le prezinte programul de restructurare al sectorului, atenționând că nu acceptă disponibilizări sau reducerea veniturilor angajaților și amenințând chiar cu greva generală dacă locurile de muncă nu vor fi păstrate.
Sindicaliștii precizau atunci că nu cer majorări de salarii, dar că solicită păstrarea locurilor de muncă și a sporurilor care se acordau în acel moment angajaților de la CFR.
„Fără investiții și fără tehnologie avansată nu poate fi vorba de restructurare, cifra de personal fiind deja redusă în ultimii doi ani. Așteptăm însă programul de restructurare de la Ministerul Transporturilor”, afirma președintele de atunci al Federației Naționale Mișcare Comercial, Gheorghe Popa.
Nemulțumiți de planul de restructurare transmis de Ministerul Transporturilor, care prevedea reducerea numărului de personal cu 12.139 pe întreg sistemul, fără nicio formă de protecție pentru cei disponibilizați, sindicaliștii au început să amenințe cu proteste ample.
Ministrul Transporturilor de atunci, Radu Berceanu, le transmitea sindicaliștilor că cei peste 12.000 de angajați nu vor primi „zeci de salarii compensatorii” și acuza fosta guvernare PNL că a angajat oameni cu salarii mari înaintea campaniei din iunie 2008, pentru a strânge voturi.
După discuții eșuate cu liderii sindicali, în 26 martie 2009, aproximativ 1.000 de angajați ai Regionalei CFR București s-au adunat în Gara de Nord, nemulțumiți de disponibilizările anunțate.
Trei zile mai târziu, sindicaliști CFR din toată țara au venit la București pentru a participa la un miting de protest în fața Ministerului Transporturilor, urmat de un marș spre sediul Guvernului.
Aproximativ 6.000 de angajați din CFR au participat la acțiunile din 29 martie 2009. Reprezentanții Ministerului Transporturilor s-au declarat „surprinși” că feroviarii au ieșit în stradă, susținând că le-au transmis sindicaliștilor variante pentru eficientizarea activității la CFR, nu un program privind disponibilizarea a 12.000 de persoane.
În luna mai a aceluiași an, feroviarii, prin președintele Federației Mișcare-Comercial, Gheorghe Popa, anunțau că în urma unei discuții cu ministrul Radu Berceanu, s-a stabilit amânarea procedurii de sesizare a conflictului de muncă.
„Suntem de acord să semnăm un contract colectiv de muncă, în condițiile în care Ministerul Transporturilor renunță la disponibilizarea personalului care ar fi trecut în șomaj, fără protecție socială, reconversie profesională, fără alternativă pe piața forței de muncă, fiind vorba de un personal strict calificat pentru calea ferată”, spunea Popa.
În ciuda negocierilor, în 10 iunie 2009, opt trenuri au fost blocate din cauza unei greve spontane la CFR, trei dintre garnituri fiind oprite în Gara de Nord, una la Chitila și patru la Titu. Angajații Regionalelor București și Constanța au acuzat atunci întârzieri în plata salariilor pe luna mai.
În aceeași zi, feroviarii din regionalele Timișoara și Cluj amenințau cu noi proteste.
Conducerea companiei feroviare susținea atunci că protestul angajaților din CFR a fost nejustificat și va provoca noi probleme financiare pentru companie, cu consecințe asupra salariilor.
În 1 iulie 2009, noi proteste spontane au avut loc în mai multe regionale din țară, oamenii fiind din nou nemuțumiți că nu și-au primit salariile.
O lună mai târziu, ministrul Radu Berceanu atenționa reprezentanții sindicatelor feroviare, care amenințau cu „greve năprasnice”, că în a doua jumătate a anului este posibil să nu le mai rămână deloc bani de salarii.
În luna septembrie 2009, sindicatele feroviare au propus conducerilor CFR SA, CFR Marfă și CFR Călători un set de 18 măsuri pentru redresarea căii ferate, printre care eliminarea discrepanțelor taxei de acces pe infrastructura rutieră și feroviară, interzicerea transporturilor de mărfuri periculoase pe drumuri, dezvoltarea transportului combinat RO-LA și a transportului containerelor.
O altă măsură propusă a fost ca pe liniile operabile statul să nu mai plătească subvenții pentru operatorii privați. De asemenea, sindicatele au solicitat rezilierea contractelor cu firmele de pază. Alte propuneri au vizat eliminarea accizei la motorină, elaborarea unor acte normative pentru descurajarea călătoriilor frauduloase, trecerea activității de exploatare a reviziilor de vagoane la CFR SA, sindicaliștii solicitând ca statul să plătească și întreținerea infrastructurii, nu doar reparațiile capitale.
Câteva zile mai târziu, peste 150 de angajați de la Secția Cluj a SC Reparații Locomotive „CFR – SCRL Brașov” au declanșat un alt protest, cu încetarea activității, pentru că nu și-au primit salariile pe luna august, exemplu urmat apoi și de colegii din Iași. Sindicatele spuneau atunci că nu au fost implicate în acele proteste.
La începutul lunii octombrie 2009, sindicaliștii au început din nou să amenințe cu declanșarea grevei generale, după ce Ministerul Transporturilor anunțase că peste 10.300 de angajați vor fi concediați de la companiile din sectorul feroviar și vor primi dublul salariului mediu net pe economie, la data încetării contractului de muncă, indemnizație de șomaj și un venit lunar de completare pe parcursul a 20-24 de luni, în funcție de vechimea în activitate.
Anul 2010 a început cu avertismentul transmis de ministrul Berceanu, care arăta că, în ciuda obișnuinței celor de la CFR de a rezolva conflictele de muncă prin greve, o astfel de acțiune ar reprezenta un pericol mare pentru CFR Marfă.
Berceanu transmitea atenționarea în contextul în care anunța acordarea compensațiilor doar acelor persoane din cei 6.500 de disponibilizați de la CFR Marfă care nu reușesc să se angajeze nici după expirarea perioadei de șomaj.
„Nu doresc să aibă un așa stil de protecție socială încât să le placă să stea acasă. Propunerea mea e ca în momentul în care pleacă să nu ia nimic, nu se angajează, ia ajutor de șomaj. Nu poate nici atunci, va primi o compensare de la noi un număr de luni”, spunea Berceanu.
Un nou val de nemulțumiri în rândul feroviarilor a apărut în luna mai 2010, după anunțarea intenției de reducere a cheltuielilor bugetarilor, ceferiștii amenințând atunci că la sfârșitul lunii vor opri circulația trenurilor.
Angajații CFR au renunțat însă să oprească activitatea, decizia fiind luată după ce au văzut proiectele de lege care nu prevedeau reducerea salariilor feroviarilor. Mai mulți sindicaliști Metrorex le-au solicitat atunci să participe la acțiunile de protest în semn de solidaritate, însă angajații din CFR au refuzat, spunând că dacă va apărea un act normativ prin care să le fie reduse salariile cu 25 la sută, vor opri activitatea în totalitate.
În august 2010, liderii sindicali anunțau că au transmis conducerii Ministerului Transporturilor noi soluții pentru problemele CFR, care însă nu au fost acceptate. Sindicaliștii cereau să se stabilească concret o subvenție pentru transportul de călători, alocată din PIB în proporție de 0,5 – 0,6 la sută, care „să rămână bătută în cuie și să fie primită anual”.
Problemele feroviarilor nu au fost însă rezolvate, iar după câteva luni de liniște, în februarie 2011 sindicatele au declanșat conflictul de interese, deoarece expiraseră contractele colective de muncă la toate cele trei companii. Sindicaliștii amenințau și atunci cu greva la începutul lunii martie, susținând că nu acceptă diminuarea salariilor și nici negocieri colective.
În 16 martie 2011, angajații din CFR au făcut grevă de avertisment, protestul fiind atunci motivat de faptul că nu au fost semnate contractele de muncă la CFR Călători și CFR Infrastructură. Feroviarii au oprit lucrul între orele 7.00 și 9.00, 382 de trenuri fiind afectate de greva de avertisment.
În aceeași zi, ministrul Transporturilor de la acea vreme, Anca Boagiu, a solicitat în ședința de Guvern amânarea dezbaterii proiectului bugetului de venituri și cheltuieli pentru acel an al CFR Călători, motivând că dorește să prezinte spre aprobare bugetele tuturor companiilor feroviare.
Imediat sindicaliștii au început să amenințe cu declanșarea grevei generale, pentru a pune presiune pentru aprobarea bugetelor. Câteva zile mai târziu, după ce Anca Boagiu a anunțat că vor fi semnate contractele colective de muncă la CRF, feroviarii au renunțat la proteste.
Neplata drepturilor salariale a fost și în 2012 motivul unor proteste ale feroviarilor. În 2 aprilie, cinci trenuri au fost oprite în gările din județul Suceava, după un protest spontan al angajaților de la Infrastructură, nemulțumiți de faptul că nu și-au primit drepturile salariale. Conflictul a fost încheiat după ce sumele necesare pentru plata salariilor au fost asigurate.
Întârzierea cu o zi a plății salariilor unor angajați din CFR a fost, spun liderii sindicali, „cireașa de pe tort” pentru protestul spontan declanșat miercuri de feroviari.
Faptul că nu și-au încasat salariile la timp a reprezentat pentru angajații CFR Călători și CFR Infrastructură de la regionalele București, Craiova, Cluj, Iași, Galați și Constanța un motiv suficient de puternic să atenționeze din nou guvernanții și administrațiile companilor feroviare că își vor cere drepturile.
Liderii sindicali spun însă că angajații din CFR au și alte nemulțumiri, legate de condițiile grele de muncă, de faptul că nu au mai recuperat venituri care în timp au fost reduse cu 30 la sută, toate acumulate de-a lungul timpului, pe care le-am sesizat conducerilor companiilor, dar la care nu am primit răspuns.
În cele două ore de protest, despre care sindicaliștii spun că a fost „spontan, 138 de trenuri care circulă pe raza regionalelor București, Craiova, Cluj, Iași, Galați și Constanța nu au mai plecat din stații sau au fost oprite în stații intermediare, având întârzieri totale de 10.468 de minute și ajungând la destinații cu întârzieri foarte mari.
Relu Fenechiu, care se confruntă cu un protest al angajaților din CFR la nici o lună de la preluarea portofoliului Transporturilor, a promis că salariații își vor primi banii miercuri sau cel târziu joi, arătând că avea informații „pe surse” încă de marți seara despre greva „spontană” a angajaților CFR.
Ministrul spune că persoanele vinovate de întârzierea plății salariilor angajaților CFR „vor pleca acasă”.
Greva angajaților din CFR a fost discutată și în ședința de Guvern, premierul Victor Ponta spunând că protestul a fost așa de spontan că toată lumea știa de el de marți seară.
Premierul Victor Ponta a transmis angajaților CFR că le înțelege problemele și știe că au salarii mici, dar i-a atenționat că nu vrea ca greva declanșată miercuri dimineața să devină un obicei și să se transforme „într-un șantaj”, explicând că autoritățile depun mari eforturi pentru plata salariilor.
Aurelia Alexa, aurelia.alexa@mediafax.ro
