După pridvorul pe care muncitorii, țăranii și inginerii, profesorii, preoții, maiștrii militari și maeștrii în arta delațiunii, tinerii și bătrânii, indiferent de credință și apartenență politică, stau pentru a fi primiți în audiență la președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, pe holul de la intrarea în biroul său a apărut și un clopot.
Clopotul a fost instalat în imediata vecinătate a unei vitrine în care atârnă niște costume populare, așa cum atârnă treningurile sfârtecate de vreme pe parii care formează sperietorile de ciori pe câmpuri sau costumul din bazar pe țăranul mort de beat și fără dinți în gură care se întoarce acasă după cinci ore de la sfârșitul slujbei de la biserică.
Dacă nu mă înșeală memoria, pe holul din Palatul Administrativ care trece în pas de defilare prin fața biroului mult stimatului, iubitului și inegalabilului președinte al Consiliului Județean Suceava se mai află și o tărăboanță. Una dintr-aia care pe vremuri era folosită de oamenii mari la furatul cartofilor de la CAP, iar de băieți la plimbatul fetelor până la prima căpiță de fân în spatele căreia aveau loc frumoase partide de tras de codițe.
Prin fața biroului domnului președinte își fac apariția uneori, cu mine de oameni preocupați, doi din cei trei consilieri personali ai lui Gheorghe Flutur, Niculai Barbă și Dragoș Juravle. Chiar dacă aceștia umblă îmbrăcați în costum de stofă și cu capul descoperit, pe fețele lor încă se mai văd canalele adânc săpate de valurile de transpirație izvorâte de sub brumăriile prea adânc trase pe cap, de sub pantalonii de domn ies, curioși, ițarii, iar din pantofii cu șpiț scot capul, curajos, nojițele opincilor făcute după modelul purtat cu mândrie cu secole în urmă de cei mai avuți dintre răzeși.
Nu m-ar mira ca, într-o bună zi, bună pentru domnul Flutur, evident, în fața biroului acestuia să poată fi întâlnite o băbuță bătrână cu brâul, dar și cu dinții de lână, torcând, un băiet cântând la frunză, o fată țesând frumos un covor de pus pe jos, un bărbătoi ascuțind cuțitul de tăiat capul la ciocoi și un copilandru mâncând brânză dintr-o putinică pe care a fost pirogravat: „Gheorghe Flutur, te iubim, că ca tine nu găsim!”.
Decât să se muncească atâta cu transformarea radicală a intrării în biroul său de la Consiliul Județean, Gheorghe Flutur ar face mai bine să se mute în Muzeul de Istorie Suceava, în Sala Tronului. Acolo, acesta va avea parte de un decor pe gustul domniei sale și de niște figuri de ceară mult mai serioase și mai de efect decât figuranții (Dragoș Juravle și Niculai Barbă) cu fețe ca de ceară atunci când domnul Flutur țipă la ei. Numai că ar fi o singură problemă: așa cum două săbii nu încap în aceeași teacă, nici doi voievozi nu încap în aceeași sală. Asta înseamnă că Ștefan cel Mare va trebui mutat din Sala Tronului, iar locul acestuia ar putea fi pe pridvorul pe care dumneavoastră, domnule Flutur, l-ați făcut pentru muncitori, țărani, ingineri, profesori, preoți, maiștri militari și maeștri în arta delațiunii, tineri și bătrâni, indiferent de credință și apartenență politică.
