Vocea lui George Calboreanu, actorul care l-a interpretat pe Ștefan cel Mare în piesa „Apus de Soare” a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, nu va mai răsuna o bună perioadă de timp în Sala Tronului de la Muzeul Bucovinei. După 32 de ani de funcționare, sala tronului se „pensionează” pe o perioadă de cel puțin doi ani, cât sunt estimate a dura lucrările de reabilitare a Muzeului Bucovinei. Există șanse ca acest crâmpei din viața medievală a Moldovei din urmă cu mai bine de cinci secole să ajungă într-o altă locație, dar momentan nu s-a stabilit nimic concret în acest sens.
Pardoseala din sala tronului, realizată după o tehnică străveche
Până când Sala Tronului, pe care o știe probabil orice sucevean, dar și mulți turiști care au vizitat muzeul, să ajungă la forma finală au fost ani de muncă. Mii de ore de studii în arhive, documente vechi cernute de specialiști pentru ca fiecare detaliu din sala tronului să fie cât mai aproape de realitatea de acum 500 de ani. De la dalele pe care sunt amplasate manechinele și până la costume sau tronul lui Ștefan cel Mare, totul a însemnat o muncă sisifică.
Un mare merit pentru că sala tronului există îi revine directorului Muzeului de Istorie al Sucevei din urmă cu aproape patru decenii, Octav Monoranu, care a găsit în familia Rădulescu colaboratorii perfecți pentru un proiect care a dăinuit peste timp.
Dan Fărtăiș, expert restaurator în ceramică, sticlă și piatră al Laboratorului Zonal de Restaurare din cadrul Muzeului Bucovinei, este unul dintre oamenii care a participat direct în anii 1980 la lucrările de la Sala Tronului. S-a ocupat de pardoseală, nu una cu pavele ca în zilele noastre, iar pentru a aduce totul la capăt a muncit timp de nouă luni de zile împreună cu mai mulți colegi, bazându-se pe tehnici seculare.
„Tehnica este străveche și s-a plecat de la lut de olărie, pe care-l știm cu toții, și care e folosit și astăzi. Lutul a fost modelat, a fost pus în matrițe, s-a amprentat, și a fost pus la uscat. A urmat o primă ardere, s-a aplicat smalțul, iar apoi s-a realizat o nouă ardere pentru a obține culoarea dorită”, a arătat Dan Fărtăiș.
Aproape întreg colectivul secției de istorie de la Muzeul de Istorie al Sucevei din 1980 a fost cooptat în acest proiect pentru a alege modelele de cahlă, de plăci de pardoseală. Ulterior, desenatorii au pus în plan totul, iar realizarea efectivă a plăcilor de pardoseală s-a făcut la o secție din Roman.
Peste 2.000 de suceveni amprentați facial pentru a avea chipurile din sala tronului
Aflat în miezul creației, Dan Fărtăiș a fost martor și al altor întâmplări care au marcat destinul sălii tronului. Chiar dacă atunci era mânat de elanul tinereții, expertul restaurator are doar cuvinte de laudă pentru cei care s-au implicat în acest proiect.
„A fost o muncă voluminoasă, iar artistul care a fost titular de proiect a fost la Suceava de mai multe ori și a amprentat (n.r. – facial) peste 2.000 de oameni din zonă pentru realizarea acestor chipuri și împreună cu soția sa au stabilit toate detaliile de pe veșminte. La acea vreme era mai greu cu materialele, dar soția sa le-a adus din Franța și le-a realizat cap-coadă așa cum se văd și astăzi”, a arătat Dan Fărtăiș.
Potrivit acestuia, munca de documentare pentru ca fiecare personaj să arate cât mai fidel epocii pe care o întruchipează a fost una foarte migăloasă și dificilă, dar fiecare dintre cei implicați s-a străduit ca această sală a tronului să fie la cel mai înalt nivel tehnic și calitativ.
În sala tronului sunt 15 personaje, începând cu domnitorul Ștefan cel Mare și una dintre soțiile acestuia, Maria Voichița, până la boieri și țărani.
Compromisuri și modificări
Sala tronului a suferit și o serie de modificări față de realitățile din perioada lui Ștefan cel Mare. Pentru că regimul comunist propovăduia ateismul, mitropolitul din dreapta domnitorului Moldovei a apărut abia în cursul anului 2004. Până atunci, vreme de două decenii și ceva într-un colț se găsea un călugăr cronicar, compromisul pe care vechiul regim l-a acceptat.
„Atunci, până în 2004, în colțul din stânga a existat un călugăr cronicar, care în 2004 a fost făcut mitropolit. Este vorba de Mitropolitul Teoctist al II-lea, care l-a uns domnitor pe Ștefan cel Mare în 1457, pe Câmpia de la Direptate”, a explicat Ana Maria Clusca, custodele sălii tronului.
Un alt compromis, de data aceasta din partea istoricilor, a fost cel legat de prezența Mariei Voichița, una dintre soțiile domnitorului Ștefan cel Mare, în sala unde se judecau pricinile țării.
Efortul financiar pentru ca sala tronului să ajungă în stadiul pe care-l știm cu toții a fost unul substanțial, iar Dan Fărtăiș a avansat și o sumă totală vizavi de acest proiect, ceea ce în valuta de atunci însemna peste 150.000 de dolari, la un curs de 4,47 lei/dolar.
„La vremea respectivă, ca sumă, era una foarte mare, peste 700.000 de lei, iar ca volum de muncă, mai întâi pe hârtie și apoi în practică, am participat și cu forțe proprii, amenajări, vitralii, tron, dale, s-au făcut toate cu oamenii noștri”, a arătat Dan Fărtăiș.
Ajunge sala tronului la Iulius Mall?
Dacă despre ultimii 32 de ani se știe cu exactitate ce s-a petrecut cu sala tronului, viitorul apropiat al acestui obiectiv este incert. Începând de ieri, Muzeul Bucovinei a intrat în renovare totală pentru o perioadă de doi ani, perioadă care se mai poate prelungi în funcție de resursele financiare.
Pentru sala tronului au existat mai multe propuneri de relocare. Două soluții se referă la spațiile proprii ale Muzeului Bucovinei, respectiv Hanul Domnesc și Muzeul de Științe Naturale. Ambele propuneri au picat din motive de spațiu insuficient. O a treia propunere este ca sala tronului să ajungă la Iulius Mall, negocierile pentru această locație fiind încă în derulare. Printre cei care militează pentru ca sala tronului să nu rămână închisă pe toată perioada efectuării lucrărilor de renovare la care va fi supus Muzeul Bucovinei este chiar directorul acestei instituții, Emil Ursu.
„Sala tronului reprezintă unul din punctele cele mai importante în ceea ce privește interesul turiștilor. S-a creat un circuit Sala Tronului – Cetate – Putna, sunt grupuri de turiști și elevi din țară care vin și fac acest traseu și din acest punct de vedere nu ar fi bine să se închidă”, a opinat Emil Ursu.
Acesta a dat însă asigurări că în cazul în care va ajunge într-un spațiu extern Muzeului, Sala Tronului va putea fi vizitată tot în regim de muzeu, cu bilet de intrare, și nu vor exista exponate aranjate în vreo vitrină de unde să fie admirate de vizitatori.
