Istoria este crudă chiar și cu locurile de unde au ieșit campioni de legendă. Mai grav este însă că totul se produce sub privirile nepăsătoare ale autorităților, care nu au ridicat nici măcar un deget pentru a opri dezastrul.
Undeva la marginea municipiului Fălticeni. Un loc care acum nu spune absolut nimic, dar care odinioară era o adevărată pepinieră pentru campioni. În spatele unei porți care scârțâie se deschide o curte care duce spre o clădire pe care doar o minune o ține în picioare. Ușa de lemn ne aduce într-o lume a trecutului dureros. Praful de pe un bec care nu se știe dacă funcționează, un cântar cu greutăți ruginite și o pereche de papuci de sport ponosiți aruncați pe jos. Mai multe perechi de mănuși de box și un ring improvizat ne aduc în lumea lui Vasile Nistor, fost campion european de seniori, în 1991 la Goteborg. De aici a plecat cel mai mare boxer al județului, iar timpul pare să se fi oprit în loc după plecarea sa. Atmosfera este sumbră și doar copiii care vin acum și se antrenează sub îndrumarea profesorului Constantin Chiriac dau viață unui loc care altfel te răvășește.
Nimic din ceea ce este în sala ascunsă de ochii lumii nu-ți dă impresia că de aici ar putea ieși noi boxeri de valoare. Și totuși… Aparențele înșeală uneori, cum este și în acest caz. În 2012 și 2013, elevii pregătiți de Constantin Chiriac s-au întors acasă cu 14 medalii naționale, ultimele două obținute la sfârșitul săptămânii trecute la Cupa României la box de la Bacău, ambele de bronz.
„Monumente istorice” pentru sportivi din secolul nostru
Este greu de crezut că în fosta sală de sport a clubului Pal Fălticeni se poate obține performanță. Condițiile de aici seamănă cu cele de după război, când clădirile erau în ruină iar o pereche de mănuși de box o raritate. Pereții scorojiți sau de-a dreptul fără tencuială par să fi fost pe mâna unor meșteri nepricepuți, care au uitat să-i îmbine pe la colțuri, astfel încât lumina se prelinge istovitor spre un trecut demult îngropat. Godinul ruginit din sala pare mai degrabă un exemplar de muzeu decât unul care să-i încălzească pe copiii care vin la antrenamente în lungile seri de iarnă, când temperaturile au scăzut și cu mult sub 20 de grade Celsius. Sala de forță este tot din filmele istorice, în timp ce sacii de antrenament îți dau senzația că sunt gata să se rupă la orice pumn aruncat mai tare. Iar în sală există și un ring de antrenament. Ridicat cu două degete deasupra podelei, ringul ține loc de umerașe, de loc pentru uscat hainele (nu și în această perioadă) și orice poate fi util pentru sportivii care își riscă sănătatea în acest spațiu.
Nici un primar din Fălticeni nu a ridicat un pai pentru a sprijini acest sport
Modul cum arată sala de box din Fălticeni a fost până acum doar subiect de campanie electorală. Toți primarii care au fost în fruntea municipiului Fălticeni au promis ajutor. Nici unul nu a ridicat însă un pai pentru a schimba destinul implacabil și nedorit al acestei săli din care au ieșit campioni. Singurul om pentru care sala chiar are suflet se numește Constantin Chiriac. Din banii săi a cumpărat-o și a salvat-o de la demolare. Tot din surse proprii a reușit să o țină în picioare, iar parteneriatul pe care îl are cu Colegiul Național „Nicu Gane” reprezintă unica sa consolare în ceea ce privește relațiile cu autoritățile locale. Nici la nivel județean nu s-a găsit nimeni care să sprijine boxul de performanță, mai ales că maestrul Chiriac este singurul, în afara lui Vasile Nistor, care deține licența de antrenor în acest sport. E un sport care ar putea schimba destinul unor tineri, care în loc să se bată prin crâșme sau să devină membrii ai unor grupări infracționale ar avea posibilitatea să-și descarce energiile pe ringul de box. Trebuie însă doar ca autoritățile să deschidă ochii și să se implice în relansarea unui sport care odinioară era un punct de atracție important pentru tineri. Este cineva care vrea să se implice?
