La „Zilele Humorului 2013”, care s-au desfășurat în localitatea de la limita estică a Obcinelor Bucovinei, în intervalul 5-7 iulie, în parcul din centrul orașului, unde s-a rostuit Târgul meșteșugarilor, trei meșteri populari au realizat trei piese de șah, de dimensiuni mari, cioplite în lemn de paltin.
Două ture și un „căl”
Cum manifestările din acest an au fost organizate de Primăria Gura Humorului în parteneriat cu Primăria Mănăstirea Humorului, se pare că cei doi primari, Marius Ursaciuc și Constantin Moldovan, și-au propus să-i facă mat pe localnici și pe invitații lor care au venit la „Festivalul festivalurilor în inima Bucovinei”, așa cum a fost subtitrată marea sărbătoare humoreană.
Lucrarea a fost încredințată spre executare meșterului cioplitor Toader Ignătescu, care, în avanpremiera celor două tabere pe care le organizează la cabana sa de la Păltinoasa (o tabără de meșteri populari – ajunsă la a IX-a ediție – și, în premieră, o tabără de artă naivă), și-a „făcut mâna”, cum se spune, cu bușteanul de paltin, din care-au răsărit cele trei piese de șah, pe care le-a realizat împreună cu alți doi meșteri ai lemnului, Bolek Majerik, din Pleșa, și Avram Roșca, din Bălăceana.
Cele trei piese mari de șah, două ture și un „căl”, cum spune Toader Ignătescu (adică un cal ți…, pardon, de-al romilor), se vor adăuga celorlalte piese realizate cu câțiva ani în urmă (dacă vor mai exista până atunci, pentru că le mănâncă deja putregaiul în parcul în care se află Sala de sport a Clubului Sportiv Școlar din Gura Humorului).
„Și Toader cel năzdrăvan / Le-a făcut și-un cal… troian”
Văzându-i pe cei trei meșteri cum se canonesc ba cu drujba, ba cu dalta, să ducă treaba la bun sfârșit, profesorul pensionar humorean Gheorghe Solcan a întocmit o poezie care să păstreze pentru posteritate memoria acestui moment:
„Doi primari s-au întâlnit, / Și-mpreună s-au vorbit / Ca să facă împreună / La Humor doar voie bună. // Humoreni, dar și artiști, / Cei doi sunt doar „humoriști”, /S-au gândit ei, mai apoi, / Ce și-ar dori amândoi. // Să-ți spun drept, măi Nelu, frate, / Eu nu mi-aș dori palate. / Turn de fildeș mi-ar plăcea / Să mă-nchid, să pot crea. // Subscriu și eu, chiar pe loc, / Însă fildeș nu e, ioc, // Găsești chiar c-ar fi nedemn / Să ne facem turn de lemn? // Toadere, dacă se poate, / Două turnuri minunate / Și-nc-o piesă, care vrei, / Să fie de toate trei. // Toader însă s-a gândit / Apoi din lemn a cioplit / Două turnuri, chiar mărețe, / Având și trei turnulețe. // Așa, la modă să fie, / Unde? Lumea zău că știe / Și Toader cel năzdrăvan / Le-a făcut și-un cal… troian”.
Nu-i troian ci e… „roman”, așa că se potrivește turnurilor din poveste.
