SADOVA (I). Sadova își poate revendica drept dată a atestării documentare data de 11 aprilie 1411, când Câmpulungul este menționat în hotarnica moșiei mănăstirii Moldovița, știut fiind faptul că Sadova, ca și Fundu Moldovei, ca și Pojorâta, sunt de origine câmpulungeană. Dar prima menționare explicită a Sadovei s-a produs abia în 23 aprilie 1630, când Ionașco Pițenghe lasă fiului său o moșie în Sadova, prilej cu care sunt menționate și toponimele Gura Mocirluții, În Lozuțe, Luncuța, Piatra Mare, Piatra Măgurelilor, Piatra Răchitișului, Piatra Runculețului, Piciorul Nuțului, Pârâul Chimănului, Pârâul Runculețului, Smida.
Proprietatea lui Ionașco Pițenghe „începe în gios de casă, din cheotoarea ocolului vacilor, drept în gura mocirluții și curmă, pe coastă, în gios, drept în luncuță, deasupra casei Fășcului și, de acolo, iasă în piciorul Nuțului, deasupra piciorușului, la piatra mare și apucă piciorul la deal și curmă drept în vale și iese în piatra Măgurelilor”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează în Sadova „90 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 panțir, 1 dascăl la biserică, 3 femei sărace și 84 birnici, aceștia fiind: Ștefan Hăul, Toader Sava, Ion sin Ștefan Hăul, Chiruță sin Latiș, David zet Avram, jidov, Moise brat Avram, jidov, Duca, ungurean, Toadir Săvuțul, Toadir Checheriță, Ion sin Toadir Checheriță, Ion Hăul, Ion sin Săvoai, Petrea Latiș, Nicolai sin Erhan, Toader Erhan, Gavril sin Diaconiței, Iacob sin Diaconiței, Chiruță Erhan, Irimia sin Erhan, Nichita Faraon, Gavril brat lui (Faraon), Ion sin Cârstinii Lehăcioai, Ilie Bălan, Georgii Bălan, Petrea sin Lehăcioai, Ioana Lehăcioai cu Gavril, holtei, Ioana Faraoniasa cu Ion, holtei, Vasile Bălan, Alexa Moroșan, Dumitru Lehaci, Toadir sin Chiriac, Ion Dornianu, Georgii Cuculescu, Acsinte Ropcian, Grigori Măjar, Costandin sin Chiricesii, Acsinte Cuculescu, Iftinca Cuculiasa cu Grigori, holtei, Ion Moroșan, Acsinte Crăciunaș, Toader Crăciunaș, Toader Coca, Petrea Coca, Vasile Coca, Acsinte Coca, Nistor sin Zbrancăi, Chiriță Zbranca, Vasile Zbranca, Toader Zbranca, Ștefan Sin Zbranculesii, Anton, rus (Rusu), Ion Chiful, Toader sin Tudurei, Grigori Cârstei, Ion Zbranca, Ștefan brat lui (Zbranca), Vasile sin Andrieșoai, Petrea, rus (Rusu), Filip, butnar (Butnaru), Georgii, șălvar (Șălvar), Dochița cu Simion, holtei, Andrieș sin Iacob Latiș, Chiruță Latiș, Nicolai, rus, Nicolai Latiș, Toadir Pizdele, Georgi sin lui (Pizdele), Luchian, rus, Ion sin Zbranca, Toadir Zbranca, Georgii Erhan, Simion sin Anton, rus, Gavril, homorian (Humorean), Ion Latiș, Simion, rus ot (din) Pojorâta, Costea Leuștean, ot tam (tot de acolo, adică din Pojorâta), Toadir sin Ion Hău ot tam, Toader Leuștean ot Fundu Moldovii, Istrate Leuștean ot tam, Vasile Leuștean ot tam, Pintelei Zbrâncuță ot Bou (Rus pe Boul), Lupul Checheți șade la Vatra (Câmpulungului), Simion sin lui ot tam, și Nichita, rus ot tam, deci la Câmpulung.
Rufeturile erau: Popa Nicolai, Iftodi dascăl la biserică, Ichim, rus, panțir, Cârstina, soră lui Ștefan Hău, săracă, Ioana, fata lui Simioniței, ungurean, săracă, și Cârstina, sora ei, săracă.
În 1774, Sadova avea 2 popi și 76 țărani (85 de familii, dup Werenka), iar în 1784, 123 de gospodării. Dintre emigranții ardeleni, până în 1778 s-au stabilit, la Sadova, doar patru familii, cele ale fraților Istrate și Michail Ungurean din Râpa de Sus, cea a lui George Chirilă din Beclean pe Someș și cea a lui Simeon MIHAI, din Romuli, din vecinătatea Năsăudului.
Printre sadovenii menționați de documentele câmpulungene, cu ocazia unor tranzacții imobiliare, se numără popa Grigore Grămadă, care, în 1 martie 1777, primește danie, de la Toader Lucan din Vama, moșia Lucăneasa din Sadova; Simion Hăul din Sadova, care, în 11 iulie 1777, era acuzat că pășunează abuziv pe opcina Arsănesei „din apa Putniții, la deal în Piatra Stărpariului, proprietatea Candrenilor; Gheorghe și Crăstăna Condor, care vând, în 4 iulie 1789, o moșie pe Sadova lui Gavril a Diaconiții, pe care i-o zălogise, dar diaconul Constantin Grămadă, „niam mai aproape”, plătește datoria de 10 lei și dobândește moșioara; Axinte Coca, cel care-și dispută, în 26 septembrie 1791, cu același diacon Constantin Grămadă, o moșie pe Sadova, „de peste părăul Gănghii”, diaconul folosindu-se de mărturia bătrânilor Petre Todosii și Dumitru Medrehan și câștigând moșia; Vasile Lateș, din Sadova, care se judecă, la Scaunul din Câmpulung, cu fratele său, Petre, pentru un drum de acces.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 249 urm.