Să vină o cisternă de agheazmă!

Pe data de 5 decembrie 1994, liderul PNȚ-ist Corneliu Coposu declara cotidianului „Ziua”: „Partidul de guvernământ se va spulbera, în momentul în care va părăsi puterea”.
Ca să-l contrazică, PDSR – actualul PSD – a părăsit puterea în 1996, fără să se spulbere.
La mai bine de zece ani de-atunci, putem spune însă că previziunea lui Coposu suna, mai curând, ca o rugă fierbinte adresată Divinității, decât ca o premoniție. Și este știut că rugile nu se îndeplinesc fără o anumită întârziere obligatorie. E, de altfel, singura asemănare dintre rugăciuni și trenuri, în țara noastră.
Mai mult, Corneliu Coposu a trecut la cele veșnice, în 1995, fără să apuce să vadă cum propriul lui partid se spulberă, deși atât de mult se ostenise să-l reînvie, în 1990, onorându-și cuvântul dat în pușcărie lui Iuliu Maniu.
În fine, vedem acum PSD-ul spărgându-se, vorba lui Boris Pasternak, precum un „vas de alabastru”, și-i greu să ne abținem să nu încercăm o bucurie de ordin estetic.
Coposu a avut dreptate. PSD își mișcă de pe scaun curu-i mare, de vădană, lăsând liber locul în peisaj.
Să vină o cisternă de agheazmă, să dezinfectăm locul!