Să vină ANAF să ne salveze de transportul public privat



Acțiunea în forță declanșată lunile trecute de ANAF a fost de foarte bun augur, iar Guvernul și-a cules roadele, inclusiv laudele pe care le merita. Dar cu o floare nu se face primăvara, iar unele domenii cunoscute ca fiind evazioniste fruntașe par a fi fost ignorate sau uitate. Parcă mai mult ca niciodată taximetriștii suceveni nu folosesc aparatele de taxare din dotare. Nu toți, dar foarte mulți. Unii nu schițează nici un gest în acest sens, nu spun nimic, ajung la destinație și așteaptă. În principiu, clientul știe cam cât are de plătit și e cuminte. O face, nu comentează, nu-l interesează. Alți taximetriști întreabă dacă vrei bon. De parcă pe mine la finanțe mă întreabă cineva dacă vreau să plătesc impozite. Clientul ridică din umeri și spune că nu, că doar nu i-l decontează nimeni. Foarte puțini sunt aceia care pornesc aparatul, dau bonul, încasează și la revedere. Puțini, dar trebuie să-i amintim pentru că ne sunt simpatici.
Tot în trafic mai există o categorie care participă din plin la evaziunea fiscală, maxi-taximetriștii. Pe microbuzele care aparțin de Societatea de Transport Public Local primești, negreșit, bilet. Pe cele private din când în când, dar foarte rar se întâmplă asta. Sau poate că nu e evaziune intenționată, poate patronul zice să-mpartă bilete, dar lor, șoferilor de maxi-taxi, nu le ajung mâinile. Cu una vorbesc întotdeauna la telefon, iar cu cealaltă încasează banii, dau restul, trag ușa cu frânghia și nu în ultimul rând conduc, adică țin volanul și schimbă viteza. Adevărul e că e dificil. Cum Doamne iartă-mă să faci atâtea lucruri cu o singură mână? Și mai au și gura ocupată. V-am spus, vorbesc la telefon despre gagica aia, despre mașina pe care ar vinde-o la piață, despre ce beție și ce distracție a tras în club, chestii din astea care ne „interesează” pe toți. Când nu vorbesc la telefon, rar, stau la palavre cu colegii lor maxi-taximetriști cu care se intersectează pe traseu și eventual opresc puțin mașina în trafic să-și facă o glumă de șantier. Ca să nu mai spun de starea tehnică a microbuzelor cu care se face transport public în Suceava. Pe ăștia nu-i controlează nimeni, niciodată. Nici poliție, nici inspectori fiscali, nici RAR, nici ANAF, nimeni. Eu totuși sper și-aștept în continuare. Nu americanii, ci ANAF-ul.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Ciubucul logofătului Buhuș