Să revenim, însă, la diferența dintre reacția la stres a bărbatului și cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbați, cât și pentru femei – este să înțelegem că suntem diferiți și să nu luăm aceste diferențe și particularități ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie.
Venind de la muncă, bărbatul nu vrea să stea de vorbă cu soția, se întinde pe canapea, iar femeii i se pare că el este foarte lipsit de atenție față de ea, pe când soțului, dimpotrivă, îi displace că soția se gândește doar la sine și începe să-l sâcâie cu tot felul de discuții despre tot felul de fleacuri atunci când el vrea să se odihnească, să se refacă.
Atât soții, cât și soțiile trebuie să fie atenți unul față de celălalt: soția să-i dea soțului posibilitatea de a se odihni, de a rămâne puțin singur și să nu năvălească peste el cu discuții și rugăminți, iar soțul să țină minte că femeia iubită are nevoie din partea lui de comunicare și de atenție. Nici măcar unui bărbat foarte obosit n-ar trebui să-i vină greu să-și îmbrățișeze soția atunci când vine acasă, să-i spună câteva vorbe tandre și s-o asculte câteva minute, iar după ce s-a odihnit puțin și s-a refăcut trebuie să comunice cu ea, discutând, de pildă, felul în care a trecut ziua de față.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 44)